Sectorul de crestere a pasarilor: doar o treime din pasari sunt crescute industrial. Putem beneficia de pe urma fermelor traditionale sau ecologice?

Care este diferenta dintre cresterea industriala a pasarilor pentru carne sau oua si sistemele de crestere traditionale sau ecologice? Care sunt sistemele e crestere a pasarilor? Aflati mai multe despre subiectul cresterii pasarilor in materialul urmator, publicat de Ziarul Financiar in editia de azi.
În agricultura românească sunt 78,8 milioane de păsări, din care 48,3 milioane sunt în ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă ale persoanelor fizice. Astfel, fiecare dintre cele 3,8 milioane de persoane fizice din agricultura ro­mâ­nească are în medie 12 păsări în curte.

Restul de 30,5 milioane de păsări sunt exploatate în ferme industriale, potrivit da­telor din Recensământul General Agri­col 2010, o cercetare care nu s-a mai făcut din 2002.

Astfel, mai mult de jumătate din găinile, raţele sau curcanii din România sunt crescuţi în curţile micilor fermieri, iar la nivelul opiniei publice persistă ideea că produsele agroalimentare ce provin din fermele de subzistenţă fac parte din agri­cultura ecologică. Aşa a apărut ideea că România ar avea un atu pe acest segment. Specialiştii spun însă că între agricultura ecologică şi cea tradiţională nu poate fi pus semnul egal.
Profesorul universitar Gabriel Popes­cu de la Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului din cadrul ASE Bucureşti a explicat că sistemele de producţie ecologice sunt diferite atât de cele industriale, cât şi de cele tradiţionale în sensul că agricultura ecologică implică un sistem de management al producţiei complex - condiţie neîndeplinită în gospodăriile tradiţionale.

La rândul său, Sorin Minea, pro­prie­tar al producătorului de mezeluri Angst, cu afaceri de 47 de milioane de euro pe piaţa locală, a spus că între ouăle de ţară şi cele produse industrial nu este nicio diferenţă, impresia că primele ar fi mai bune fiind de ordin psihologic.

Grigore Horoi, preşedinte al producătorului de carne de pui Agricola Bacău, companie cu afaceri de 97,1 milioane de euro anul trecut, spune că diferenţa dintre puii crescuţi în curţile micilor fermieri şi cei crescuţi în unităţile industriale o face alimentaţia.

"Ideea că puiul crescut la ţară este mai bun decât cel industrial a apărut în anii 1970 atunci când România a început să proceseze păsări în sistem industrial. Di­fe­renţa dintre puiul din curţile oa­menilor şi cel din fermele mari este că cel din urmă este crescut într-un mediu con­tro­lat, ştii clar ce mănâncă", spune Horoi.

Mai mult, Grigore Horoi spune că o altă diferenţă între cele două sisteme de producţie este aceea că puiul industrial are un ciclu de creştere mai rapid faţă de cel din micile ferme. "Noi avem şi un brand de pui crescut în mediu controlat, dar similar cu cel din agricultura tradiţio­nală. Eu personal prefer puiul crescut în mediul controlat", explică el.

Piaţa ouălor şi a cărnii de pui este dominată de marile ferme

Mai mult, de 75% din piaţa ouălor şi a cărnii de păsăre este acoperită de companiile mari, potrivit datelor Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR). Numai primii doi jucători Transavia şi Agricola Bacău au derulat împreună afaceri de circa 200 de milioane de euro anul trecut având în total peste 3.000 de angajaţi.

De cealaltă parte, crescătorii de păsări în sistem ecologic din România pot fi nu­mă­raţi pe degetele de la o singură mână.

Firma Ouă de ţară din Argeş, unul dintre aceşti producători, a avut anul trecut afaceri de 500.000 de euro - de douăzeci de ori mai puţin decât marile centre de producţie din România.

"Estimăm pentru acest an o creştere de 30%-40%, în condiţiile în care în al doilea semestru al anului trecut am dublat capacitatea de producţie", spune Anca Pop, administratorul Ouă de ţară.

Ferma produce în fiecare lună 350.000 de ouă ecologice de la 13.500 de gă­ini care ajung pe rafturile marilor magazine din Capitală precum Auchan, Metro, Billa, Mega Image sau Cora.

Producătorii din agricultura ecolo­gică aco­peră în prezent 130.000 de hectare, de două ori mai mult ca acum cinci ani, însă acest sector reuşeşte să cuprindă numai 2% din totalul suprafeţelor agricole din Ro­mânia. Spre comparaţie, Marea Brita­nie, Franţa sau Spania alocă în fiecare an peste 500.000 de hectare acestei nişe.