Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Sofia Vicoveanca: O traistă bucovineană, cu o pâine, niţică brânză şi o fetiţă

Autor: Dragos Serban

Publicat la data de 12 Dec. 2008 in: Stiri

Tags: sofia vicoveanca

"M-a învăţat de mică mama mea să fiu înţeleaptă, cuminte, să nu râd tare şi aiurea şi, foarte important, să am mâini harnice." Aşa rosteşte adânc o femeie extraordinară principiile care au dus-o de mână prin viaţă, Sofia Vicoveanca.

"De altfel, eu cred că cei şapte ani de acasă înseamnă să ştii să spui bună ziua, mulţumesc şi să spui mereu «hai să facem treabă». Vă spun un amănunt: mie, de emoţie, de sensibilitate, mi se umezeau palmele, îmi plângeau palmele. Şi tocmai de aceea mă simţeam bine lucrând mereu cu mâinile. Şi în tren, că mult merg eu cu trenul, între spectacole, înregistrări, merge trenul şi eu împletesc. Împletesc sau cos mărgeluţe pe o ie. Cu un pumn de mărgeluţe poţi să faci pe un strai ţărănesc o grădină de flori."

Bucovina respiră şi prin Sofia Vicoeanca. Inima Bucovinei bate şi prin Sofia Vicoveanca. Majestuoasa artistă a cântului bucovinean. În Bucovina aceea cu adevărat colţ de rai. Bucovina îi aşterne în suflet o linişte, o pace, o blândeţe, un frumos cum probabil nu se mai întâmplă nicăierea.

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cultura de sofran

Afla acum tot ce trebuie sa stii despre cultura de sofran - "aurul rosu" Iti propunem afacerea anului cultura de sofran De ce tocmai sofran Pentru ca Sofranul Crocus stativus furnizeaza cel mai scump condiment din lume Si nu numai Este si cel mai scump aliment mai scump decat caviarul carnea de vita Kobe sau otetul...

Oferta Speciala
valabila 48h

DA, vreau produsul | Detalii si Cuprins

Când te afli în Cheile Bicazului, în pridvorul Bucegilor, simţi că te domină natura, că înălţimile de stâncă, că unghiurile ascuţite ale piscurilor sunt adevăratele şefe ale omului. În Bucovina parcă ai întinde mâna să mângâi colinele, să alinţi cu mângâieri curbele blânde ale dealurilor aducătoare de înţelepciune deşteaptă. "Şi printre aceste coline şi plaiuri răsare din loc în loc câte o mănăstire. Ca să-l cunoşti cu adevărat pe bucovinean trebuie să-l vezi muncind, să-l vezi cum i se crapă palmele de muncă, şi să-l mai observi când se roagă", aşa spune Sofia Vicoveanca.

Are în sânge tragismul destinului românesc. Când s-a pierdut Bucovina noastră, mama Sofiei a îngropat în grabă în pământul ogrăzii de lângă Cernăuţi toată agoniseala familiei şi a fugit din calea ocupaţiei sovietice doar cu o traistă în care a pus o pâine de casă, o bucată de brânză şi o fetiţă de doi ani: pe Sofia.

Citeste mai mult in Jurnalul National