Surse de îmburuienare în culturile agricole

Cea mai importantă sursă de îmburuienare este rezerva de seminţe de buruieni din solul însuşi. Solul are o rezervă imensă de seminţe de buruieni din buruienile care au invadat în anii precedenţi culturile sau din cele ce cresc pe locuri necultivate.
După cercetările lui Kott, această rezervă variaza între 540 milioane şi 3 miliarde de seminţe la hectar. Acesta este numărul total de seminţe germinabile şi negerminabile. Proporţia celor germinabile este în general de 25% din total. Prof. T r a i a n S a v u l e s c u, în cercetările făcute la noi în ţară, a găsit 520.000.000 de seminţe de buruieni la hectar într-un lan rău cultivat şi 420.000.000 de seminţe de buruieni într-un lan mai bine cultivat.

Rezerva de seminţe de buruieni în sol nu este constantă. Multe seminţe sunt mâncate de insectele şi animalele din sol, altele germinează şi sunt distruse prin lucrările de îngrijire a culturilor, altele în sfârşit îşi pierd treptat facultatea germinativă, datorită condiţiilor de mediu din sol. Pe de altă parte, alte noi cantităţi de seminţe proaspete se introduc în sol, prin scuturarea buruienilor care fructifică, prin însămânţarea cu seminţe impure, prin bălegar, prin apa de irigaţie, prin vânt etc.

Repartizarea rezervei de seminţe de buruieni pe profilul solului este omogenă şi anume: cea mai mare cantitate se găseşte în stratul lucrat, la 0-20 cm. la o adâncime mai mare de 20 cm, numărul seminţelor se împuţinează brusc, pentru ca la 50-60 cm să nu mai existe deloc.

La 0-20 cm adâncime s-au găsit 96,78% din rezerva de seminţe de buruieni.

Repartizarea seminţelor de buruieni pe profil variază cu tipul de sol şi cu modul de cultură, în special cu adâncimea la care se face arătura. O repartiţie asemănătoare pe profil se observă şi la organele vegetative de înmulţire a buruienilor, cu variaţii, care depind de plantă, de sol şi de modul de cultură.

Reînnoirea rezervei de buruieni se face, în special de la buruienile anuale sau perene, care fructifică abudent şi-şi scutură sămânţa pe sol. De aceea, micşorarea treptată a rezervei de sămânţă nu se poate obţine decât combatând energic, an de an, buruienile ce apar.

O altă sursă de îmburuienare a solului o constituie locurile necultivate, păşunile şi fâneţele neîngrijite. Pârloagele sunt, mai ales în primii ani, adevărate focare de buruieni şi rezervoare de seminţe. Dacă pârloagele nu pot fi lucrate ca ogor negru, buruienele trebuie cosite înainte de a fructifica. Păşunatul nu este sufcient, fiindcă animalele ocolesc tocmai buruienile cele mai vătămătoare.

Tot aşa de periculoase şi de vătămătoare sunt răzoarele de hotar îmburuienate, zona căilor ferate, cea a şoselelor şi drumurilor, taluzul canalelor, arii, platforme de bălegar etc. Toate aceste locuri trebuie ţinute perfect curate, prin cosiri repetate care distrug buruienile şi favorizeaza instalarea unei vegetaţii de ierburi graminee.
O altă sursă de îmburuienare este sămânţa plantelor cultivate când această sămânţa nu este curată. Toată sămânţa folosită la semănat trebuie să îndeplinească anumite condiţiuni, ca exemplu: sămânţa de grâu trebuie să aparţină soiului recomandat în zonă, să fie grea (MMB cât mai ridicată) să prezinte un grad ridicat de puritate (cel puţin 98%) şi capacitate germinativă mare (cel puţin 90%), să fie tratate cu fungicide şi insecticide. Locurile şi instalaţiile unde se curăţă sau se manipulează sămânţa trebuie supravegheate cu mare grijă pentru că ele devin adesea focare de îmburuienare.

Astfel de locuri sunt ariile, vecinătăţile magaziilor, silozurilor, instalaţiilor de decuscutare etc. Toate deşeurile care rezultă în astfel de instalaţii, deşeuri formate în cea mai mare parte din seminţe de buruieni, trebuie arse sau îngropate. Această măsură este strict obligatorie la instalaţiile de curăţit seminţele şi la cele de decuscutare.
Sunt unele seminţe de buruieni, ca seminţele de mazariche, care pot fi întrebuinţate în hrana animalelor. Astfel de seminţe trebuie să fie în prealabil măcinate.

O sursă importantă de îmburuienare este gunoiul de grajd. Seminţele de buruieni nu pierd în întregime facultatea germinativă când trec prin tubul digestiv al animalelor. Fânul pe care îl dăm animalelor trebuie să provină din fâneţe curate, altfel balega animalelor, căzută în câmpul cultivat sau ajunsă în gunoiul de grajd, este o sursă de îmburuienare. De asemenea, aşternutul animalelor, când ajunge în bălegar, este o sursă de îmburuienare, dacă paiele din aşternut provin din lanuri infectate.­

Facultatea germinativă a seminţelor de buruieni, trecute prin tubul digestiv al animalelor, se păstrează într-o măsură mai mare sau mai mică, după specia animalelor. Astfel, la porci, şi-au păstrat facultatea germinativă 24% din seminţele de buruieni trecute prin tubul digestiv, la bovine 23%, la cabaline 12,9%, la oi 10,7%. Chiar şi seminţele de buruieni trecute prin tubul digestiv al păsărilor îşi păstrează germinaţia, dar într-o proporţie mai mică. În guşa şi intestinele păsărilor de curte s-au găsit până la 600 de seminţe de buruieni, din 10 specii. Dintre acestea, au germinat seminţele de mohor (Setaria glauca), de costrei (Sorghum halepense), de sulfină (Melilotus albus) etc.

Gunoiul de grajd dus la câmp nefermentat este cel mai vătămător din punct de vedere al îmburuienării. K o t t semnalează cazuri când bălegarul nefermentat a produs o invazie în masă a buruienilor, care au copleşit complet plantele legumicole. Deci, bălegarul nefermentat sau puţin fermentat trebuie dus la câmp numai în cazul când nutreţul şi aşternutul nu au conţinut buruieni sau când avem putinţa de a stârpi buruienile prin ogor negru sau culturi de plante prăşitoare.

Printr-o fermentare raţională a gunoiului de grajd, numărul seminţelor de buruieni germinabile se împuţinează. Astfel, la o temperatură de fermentare de 50-60 grade, în bălegarul umed, facultatea germinativă a seminţelor de buruieni se reduce mult. La o temperatură de 30-50 grade, în timpul unei fermentari de 2 luni, vara, mor cea mai mare parte din seminţele de buruieni. La o temperatură de 30 grade mor numai o parte din aceste seminţe, iar la o temperatură de 10 grade, toate seminţele de buruieni rămân vii, adică îşi păstrează puterea de germinaţie. În interiorul grămezii de bălegar, la o adâncime de 50 cm, facultatea germinativă dispare mai repede şi în proporţie mai mare, în timp ce la suprafaţa grămezii, în stratul mai uscat, puterea de germinaţie se păstrează mai multa vreme. Cu cât fermentarea se prelungeşte mai mult, cu atât numărul seminţelor de buruieni care îşi pierd facultatea germinativă este mai mare. Aceasta constituie un motiv puternic pentru a întrebuinţa bălegar bine fermentat, în special în condiţii de stepă. Întrebuinţarea bălegarului proaspăt sau puţin fermentat impune măsuri speciale de combatere a buruienilor.

Buruienile ale căror seminţe apar cel mai frecvent în bălegar sunt: Chenopodium album şi Amaratus retroflexus. Când platforma de bălegar este rău întreţinută şi mai ales când grămada de bălegar este clădită pe pământ, aceste buruieni şi altele înca cresc în preajma grămezii şi chiar pe grămadă, fructifică şi adaugă în masa bălegarului o cantitate suplimentară de seminţe adesea foarte mare. Acelaşi lucru se întămplă în preajma grămezilor de bălegar duse la câmp şi lăsate la marginea lanului până la liberarea acestuia şi îngroparea bălegarului.

De aceea, platformele de gunoi de grajd şi locul din preajma platformelor şi grămezilor de gunoi de grajd trebuie ţinute perfect curate.

Factorii naturali, fizici sau biologici, care transportă seminţele de buruieni la distanţe adesea foarte mari, constituie şi ei o sursă de îmburuienare. Factorii fizici sunt: vântul, care transportă seminţele mici şi uşoare, câteodată plante întregi, apa râurilor şi fluviilor, apa canalelor de irigaţie.

Factorii biologici sunt animalele, care transportă seminţele în blana lor sau în tubul digestiv, păsările care duc seminţele în tubul digestiv sau aderente întâmplător pe organele lor exterioare. Păsările migratoare sunt în stare să ducă seminţele de buruieni la distanţe foarte mari.

Autor: ing. Emil Cheşcheş