Tehnologia de cultivare a cimbrului

Amplasarea culturii.
Cimbrul de cultură este o plantă perenă şi trebuie cultivat în afara asolamentului. Nu este pretenţios faţă de planta premergătoare, reuşind după orice altă cultură. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele pentru boabe, cerealele, borceagurile sau alte plante care lasă solul curat de buruieni şi fără resturi vegetale. Poate să revină pe acelaşi teren după 6-7 ani. Trebuie evitate terenurile îmburuienate cu buruieni perene.

Administrarea îngrăşămintelor.

Cimbrul de cultură răspunde foarte bine laaplicarea îngrăşămintelor organice de tipul gunoiului de grajd, plantele reacţionând prin creşterea producţiei de herba şi prin sporirea conţinutului în ulei volatil. Acesta va fi aplicat vara sau toamna, înainte de arat. Cantitatea de gunoi de grajd recomandată este de 20-30 t/ha. În următorii ani, poate fi aplicată şi o suplimentare cuf osfat natural (în doze de 40 kg P2O5/ha), precum şi cu mraniţă sau compost.

Lucrările solului
Sistemul de lucrări pentru înfiinţarea culturii depinde de perioada de recoltare a plantei premergătoare şi de faptul că cimbrul de cultură se poate înmulţi atât pe cale generativă prin seminţe, cât şi pe cale vegetativă. După recoltarea plantei premergătoare este recomandat dezmiriştitul, urmat de arătura adâncă, executată la 22-25 cm.

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cresterea prepelitelor japoneze

Cresterea prepelitelor japoneze Lucrarea "Cresterea prepelitelor japoneze" - iti asigura toate informatiile de care ai nevoie pentru a demara acest tip de afacere - iti arata punctele sensibile inerente oricarui inceput - te ajuta sa eviti greseli costisitoare Informatiile prezente pe CD-ul "Cresterea prepelitelor...

Oferta Speciala
valabila 48h

DA, vreau produsul  |  Detalii si Cuprins

După arătură, terenul va fi mărunţit cu grapa cudiscuri şi apoi se pregăteşte patul germinativ cu un combinator.

Sămânţa şi semănatul cimbrului

Puritatea fizică minimă a seminţelor trebuie să fie de 75%, iar germinaţia de minimum 65%. Se poate semăna toamna târziu (în luna noiembrie) sau primăvara în prima urgenţă (în luna martie). Cantitatea de sămânţă utilizată pentru un hectar este de 3-4 kg, iar adâncimea de semănat va fi de 0,5-1 cm. Se seamănă cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), la distanţa între rânduri de 50 cm, necesară pentru executarea praşilelor şi a buchetării după răsărire.

Dacă cultura este înfiinţată prin răsaduri, atunci acestea pot fi obţinute în straturi reci, în vară, pentru plantările de toamnă, sau în răsadniţe calde sau semicalde, pentru plantarea din primăvară. Semănatul în straturile reci va fi realizat în luna iulie, folosind 0,3-0,6 kg de sămânţă, iar suprafaţa necesară pentru înfiinţarea unui hectar decultură este de 60 m2. În răsadniţele calde se va semăna în luna februarie, folosind aceeaşi tehnică din straturile reci.

Este recomandată umectarea seminţelor timp de 24 de ore în apă, la temperatura de 18-20 grade Celsius.

Se plantează la 50 cm între rânduri, 20 cm între cuiburi pe rând şi 100.000 cuiburi la ha. Pentru un hectar sunt necesare circa 200.000 fire de răsad, deoarece răsadurile vor fi plantate câte două la cuib; în acest scop, se udă la fiecare cuib şi se efectuează fasonarea răsadurilor şi mocirlirea rădăcinilor pentru o prindere mai rapidă şi sigură.

După 6-7 zile de la plantat, va fi verificată prinderea răsadurilor şi vor fi completate golurile. La înmulţirea vegetativă, materialul provine din despărţirea tufelor de la plantaţiile vechi care sunt desfiinţate.
Ramurile de la baza tufei care au format rădăcini pot fi folosite la plantare, existând posibilitatea de înrădăcinare a lăstarilor.

În acest scop, în luna octombrie, tufa este tăiată la 8-10 cm deasupra solului şi este acoperită cu pământ. În anul următor, pe ramurile îmbătrânite se formează lăstari noi, bine înrădăcinaţi. În cursul primăverii, aceştia sunt muşuroiţi, iar toamna sunt scoşi şidesfăcuţi în mai mulţi puieţi, care sunt trecuţi în şcoala de fortificare un an. De la otufă pot fi obţinuţi până la 200 puieţi.

Plantarea în locul definitiv se va efectua ca şi cea pentru răsadul obţinut prin sămânţă. Această metodă este destul de laborioasă şi necesită o cantitate mare de forţă de muncă, astfel că este mai puţin recomandată în practica obişnuită.

Lucrările de îngrijire a cimbrului

Imediat după plantare este recomandată o praşilă, iar în timpul vegetaţiei sunt recomandate praşile şi pliviri repetate între plante pe rând, oride cîte ori este necesar, pentru combaterea buruienilor. După recoltare, se va intervenicu o lucrare de prăşit, iar în toamnă, trebuie efectuată muşuroirea plantelor pentru arezista mai bine peste iarnă. Completarea golurilor se va face cu răsad păstrat specialîn acest scop, din răsadul iniţial folosit la plantare.

Recoltarea cimbrului

Se recoltează manual cu secera, tăind lăstarii la 10-15 cm de la sol, cu atenţie pentru a nu se disloca tufa. Recoltarea trebuie efectuată pe timp frumos, după ce s-aridicat roua. Imediat după recoltare, produsul proaspăt va fi transportat la distilerii sau pentru condiţionare şi uscare. Uscarea la umbră se realizează în strat subţire, în încăperi bine aerisite, uscate şi curate. Uscarea artificială va fi efectuată la temperaturi de cel mult 35 grade Celsius.

Randamentul de uscare este de 4:1.

Condiţiile de recepţionare pentru produsul uscat sunt următoarele: maximum 2% tulpini lignificate şi frunze brunificate; maximum 1% tulpini lipsite de frunze;maximum 2% corpuri străine organice şi minerale; maximum 13% umiditate;minimum 1% conţinutul în unei volatil.

Pentru produsul în stare proaspătă, se admit: maximum 1% tulpini lignificate şi frunze brunificate; maximum 1% tulpini lipsite de frunze; maximum 1% corpuristrăine organice şi minerale; minimum 0,3% conţinutul în ulei volatil. Producţiile de herba uscată, în primul an sunt de circa 500 kg/ha, iar în anul al doilea pot fi obţinute aproximativ 2000-3000 kg/ha.