Vameşii Parcului Naţional Retezat

În cadrul discursului pe care l-a ţinut în calitate de gazdă, cu ocazia întrunirii festive a promoţiei 1989 a Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov, organizată la 20 de ani după absolvire, decanul facultăţii s-a adresat celor prezenţi atât din pespectiva oficială cât şi din cea de fost coleg dintr-o promoţie apropiată (1991). În referirile oarecum nostalgice la perioada studenţiei a menţionat şi amintirea chefurilor organizate de Zoran Acimov în cămin.
În partea discursului, în care a vorbit ca oficialitate, tonul decanului a fost foarte serios şi, întrucât problema fusese ridicată de mai mulţi dintre cei prezenţi, s-a referit şi la impactul politicii asupra silviculturii. A menţionat că şi absolvenţi ai altor promoţii s-au plâns că resimt o presiune inadmisibilă exercitată de factorul politic asupra activităţii desfăşurate de silvicultori, precum şi că unii dintre aceştia au cerut facultăţii, datorită prestigiului pe care l-ar avea, să încerce să ia atitudine pentru ca această presiune să se diminueze.

A precizat apoi că şansele ca facultatea să se implice în această chestiune sunt nule, invocând argumentul separării impuse de lege a spaţiului universitar de cel politic şi a subliniat că oamenii politici nu ar putea impune decizii abuzive în silvicultură dacă unii dintre colegii noştri, ingineri silvici, nu ar accepta să îşi asume rolul de pârghii de transmisie a acestor decizii. În ceea ce mă priveşte, nu am fost şi nu sunt de acord cu prima teză dar consider că cea de-a doua este întru totul adevărată.

Imediat după încheierea întrunirii găzduite de facultate, Zoran Acimov şi-a cerut scuze pentru că nu poate participa de la început la masa festivă organizată într-un restaurant din Braşov. A spus că trebuie să ajungă urgent la o întrunire importantă în Bucureşti dar a promis că va veni negreşit de îndată ce se va achita de obligaţia respectivă.

Într-adevăr, seara, pe la ora opt, Zoran a apărut, într-o stare de foarte bună dispoziţie. Cum a venit, a ţinut să le spună celor prezenţi că de fapt întrunirea la care participase la Bucureşti fusese o festivitate în cadrul căreia a fost felicitat pentru modul în care îşi face datoria în calitate de şef al Parcului Naţional Retezat. Fusese recompesat simbolic cu un mic pocal de cristal pe care ni l-a arătat mândru, spunând de câteva ori cu emfază: “Cum stau acum cu voi la masă, stăteam acum două-trei ore cu Iliescu şi Andronescu!”.

Avea la el şi laptop-ul şi s-a oferit să arate doritorilor imagini pitoreşti din Retezat, lăsând să se înţeleagă că zona lacului Slăvei l-ar pasiona în mod deosebit. Mai târziu, când după (încă) câteva pahare starea de bună dispoziţie i s-a accentuat. a adresat celor prezenţi invitaţia de a-l vizita în Retezat urmată de îndemnul “Dacă aveţi probleme cu cineva, cu poliţia, mă sunaţi pe mine şi se rezolvă!”.

Nu a fost prea clar dacă se referă la poliţia din zona Retezatului sau la poliţia română în general, dar nici unul dintre cei prezenţi nu i-a cerut lămuriri, întrucât de regulă nimeni nu îşi bate capul cu ce spune omul la beţie. Majoritatea celor care au auzit îndemnul nu l-au luat în serios, pe mine însă, din motive mai mult sau mai puţin subiective, m-a cam indispus.

În vara anului 1997 în timp ce lucram ca angajat sezonier al DS (Direcţiei Silvic) Deva, având printre atribuţiuni şi controlul activităţilor desfăşurate în Parcul Naţional Retezat, am sesizat faptul că o serie de personalităţi locale sfidează legea (pescuind cu seninătate la vedere fără autorizaţie în zonă interzisă) şi că o parte a personalului silvic tolerează şi chiar încurajează această stare de fapt.

Întrucât mi-am permis să amendez două VIP-uri locale (unul a fost procurorul Pop, şeful Parchetului General Alba şi era să dea în apoplexie când i-am reţinut băţul de pescuit pentru că iniţial nu a vrut să plătească amenda) şi să întocmesc un raport în care am subliniat neregulile constatate, conform aşteptărilor, în vara următoare DS Deva a refuzat să mă reangajeze sezonier.

*

În cadrul cursului festiv, în scurta prezentare a activităţii desfăşurate de fiecare absolvent în ultimul deceniu, Zoran Acimov a precizat doar că fusese o perioadă şeful Parcului Naţional Retezat, apoi şef al compartimentului Fond Forestier al Direcţiei Silvice Deva, după care a redevenit şeful parcului naţional. Nu a precizat şi nimeni nu a aşteptat să precizeze care au fost motivele dublului transfer.

Motivul primului transfer a fost o chestiune foarte neplăcută şi incomodă – un accident mortal cauzat de gradul avansat de deteriorare a unei punţi situate pe una din potecile principale de acces în PNR, punte situată la nici 100 m de drumul asfaltat care duce la cabana Academiei de la Gura Zlata şi la nici un km de tabăra de copii Brădăţel. Reproduc mai jos un fragment dintr-o declaraţie a tatălui fetiţei decedate, referitoare la accidentul respectiv:

“Sunt tatal fetiţei care si-a pierdut viata in Retezat, in data de 27 iulie 2004, la 50 metri de cabana Academiei Romane si voi incerca sa va prezint atat punctul meu de vedere cat si al celor care au fost martori la tragedie. Asadar: copii erau membrii Aeroclubului "Dacia" din Deva si nu aveau nici o legatura cu vre-o tabara din zona. Doar efectuau drumetia anuala, dupa un tipic de peste 20 ani Erau indrumati de un instructor cu experienta, care organiza astfel de drumetii de 22 de ani. Copii se deplasau pe un traseu oficial care ducea la lacul Zanoaga, iar accidentul s-a intamplat la 50 metri de cabana Academiei Romane. Podetul peste parau a fost trecut succesiv baiat-fata, insa datorita gradului inaintat de deteriorare acesta era inclinat si alunecos. Fetita mea era cea de-a doua. La circa un metru de malul opus a alunecat insa s- a agatat de podet. Au intervenit baiatul din fata si cei doi care o succedau si care au reusit sa o ridice pe podet.. Din nefericire acesta a cedat si copii s-au prabusit in apele torentului. Avand rucsacul in spate, practic fetita mea nu a avut nici o sansa.”
http://salvamont.org/main/stiri/stiri_ro_t_accident-retezat_id_2223.html

Cu câteva luni înaintea producerii tragicului accident, în cadrul unei întruniri a personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul PNR, domnul Lasc Doru, administratorul cabanei Academiei a ridicat problema punţii respective subliniind gradul ei avansat de degradare şi avertizând asupra pericolului iminent al producerii unui grav accident cînd turiştii, foarte probabil copii afaţi în tabăra din apropiere, o vor traversa pentru a merge la Lacul Zănoaga.

Cei prezenţi, inclusiv domnul Acimov Zoran, au căzut de acord că puntea trebuie refăcută şi că de organizarea şi finanţarea refacerii acesteia trebuie să se ocupe conducera PNR. Deşi nu ar fi fost nevoie de mai mult de o zi de muncă şi deşi materialele şi muncitorii ar fi putut fi transportaţi cu maşina pactic pâna la locul în care trebuia construită noua punte, până la producerea accidentului nu s-a făcut nimic.

Imediat după accident, pentru a dezinforma opinia publică şi mass-media, poteca a fost deviată pe o punte a Institutului de Hidrologie situată 200 m în aval, punte foarte îngustă care făcea doar parte din punctul hidrologic de măsurare a debitului Râului Zlătuia. S-a încercat să se acrediteze ideea că poteca marcată ar fi trecut deja de mult timp peste puntea respectivă şi că în consecinţă vina pentru producerea accidentului o purta grupul care s-ar fi abătut de la aceasta. Totodată, pentru a arăta că s-au luat măsuri, Regia Naţională a Pădurilor l-a scimbat din funcţie pe şeful PNR.

Procuratura a tergiversat cercetările iar cu trecerea timpului episodul producerii accidentului a fost uitat iar trei ani mai târziu Zoran Acimov a putut reveni cu fruntea sus la conducerea PNR.

Episodul tergiversării refacerii punţii de la Gura Zlata este reprezentativ pentru modul în care conducerea PNR a gestionat fondurile substanţiale de care a dispus. Pentru lucrări de infrastructură în teren nu s-au găsit niciodată bani, pentru că aceştia au fost cheltuiţi pentru retribuirea sinecuriştilor din organigrama PNR, pe sedii pompoase şi maşini de teren care au fost şi sunt folosite şi (sau mai ales) pentru protocol.

Acimov Zoran nu a fost decorat pentru modul exemplar în care administraţia PNR s-ar achita de atribuţiunile de coordonare şi supraveghere a activităţii antropice în PNR, ci pentru modul exemplar în care ştie să facă oficiile de gazdă pentru VIP-urile locale şi din capitală dornice să guste frumuseţile şi bunătăţile zonei. Această afirmaţie este confirmată fără putinţă de tăgadă de faptul că în ultimele trei veri o turmă cu peste două mii de oi, a ciobanilor Popa Vasile şi Popa Simion, a păşunat complet ilegal în inima PNR, fără acordul proprietarilor şi al arendaşului de drept al păşunii Slăvei (care fusese retrocedat în anul 2007).

PS Doamna Erika Stanciu, şefa peste ariile protejate din România, nu prea poate invoca credibil scuza că nu ar fi cunoscut faptul că turma fraţilor Popa a păşunat ilegal trei veri la rând, şi pentru că soţul ei este şeful salvamontului din judeţul Hunedoara iar acesta chiar este imposibil să nu fie ştiut de prezenţa turmei respective pe păşunea Slăvei.

Autor: Ing. Gheorghe Cionoiu