Zootehnie: Cresterea gainilor in sistem semi-intensiv

Cresterea semi-intensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotete prevazute cu solarii si padocuri, prezentand o serie de avantaje:

• reducerea consumului de furaje concentrate, prin utilizarea resurdelor naturale pe care le asigura o gospodarie;
• pastrarea unei bune stari de sanatate a efectivelor, fara adaosuri importante de substante biologic active, datorita miscarii pasarilor in aer liber si in soare si datorita posibilitatii acestora de a-si asigura o parte din viamine si saruri minerale, direct din mediul natural in care traiesc;
• investitii relativ mici, constand in general din modernizarea sptiilor existente;
• realizarea unei productii sustinute de oua de buna calitate, superioare celor obtinute pe cale industriala.

Pentru a-si moderniza ferma zootehnica sau pentru o investitie noua intr-o ferma de crestere a gainilor in sistemul semi-intensiv, fermierul trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

• modernizarea adaposturilor existente;
• imbunatatirea tehnologiei de crestere;
• completarea ratiilor furajere.

Iarna, pentru fiecare kilogram de greutate vie este necesar cel putin de un metru cub de aer proaspat pe ora. Temperatura din adapost trebuie mentinuta cat mai aproape de nivelul optim 15-25 grade Celsius, la care productia este maxima cu cel mai redus consum de furaje.

Mentinerea gainilor in conditii nefavorabile determina aparitia a patru fenomene. Micsorarea gretutatii oualelor, scaderea ritmului de ouat pana la incetare, scaderea greutatii corporale si, in final, naparlirea pasarilor.

Toamna, gainile sunt afectate de scaderea duratei ciclului natural zi/noapte. Scaderea duratei zilei determina o scadere a productiei de oua, pentru ca lumina este primul dintre factorii care influenteaza ouatul.

Fermierul care intentioneaza sa-si modernizeze crescatoria va trebui sa apeleze la iluminatul electric in hala. In acest fel, atunci cand incepe sa se intunece afara, gainile se retrag in adapost unde gasesc lumina, hrana, apa, caldura si aer curat.

Pe jumatate din suprafata adapostului se amenajeaza paturi de dormit, cu stinghii amplasate la 40 cm deasupra pardoselii si la distanta de 35 cm intre o stinghie si alta. Sub pat se formeaza astfel un spatiu in care se strag dejectiile gainilor, spatiu care va fi protejat de o plasa de sarma pentru a nu permite pasarilor sa patrunda in aceasta zona.

In cealalta jumatate a adapostului, spre usa de acces, se aseaza un strat gros de paie (cca 20 cm), iar deasupra acestuia vor exista 2 jgheaburi pentru furaje si un jgheab pentru apa. Inaltimea hranitorilor si a adapatorilor va fi astfel calculata incat marginea superioara a acestora sa se afle la inaltimea spinarii pasarilor. Pe peretele frontal vor fi prevazute o usa de acces si una sau doua ferestre, iar intre ferestre va fi amplasat becul electric in asa fel incat lumina sa vina din aceeasi directie ca si ziua, sa lumineze puternic zona de hranire si adapare si cat mai putin zona de ouat si patul de dormit.

Evacuarea aerului viciat se va face de la nivelul patului, printr-un cos de evacuare. Volumul de aer introdus si evacuat se va asigura atat prin reglarea deschiderii ferestrelor, cat si prin cosul de evacuare. De volumul de aer existent in adapost ne dam seama dupa comportamentul pasarilor si prin calitatea asternutului, care va trebui sa fie suficient de gros si in permanenta schimbat. Un asternut gros ,bine intretinut, va intra intr-o usoara fermentatie, cu degajarea de caldura, dar fara emanare puternica de amoniac.

Sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului: degajarea puternica de amoniac, ce se simte la nas si la ochi cand intram in adapost, si cresterea umiditatii in asternut, concomitent cu aparitia de condens pe pereti.

Aceste aspecte pot fi evitate daca, o data cu marirea ventilatiei, se va asigura incalzirea corecta a adapostului.

Citeste si: