Fainurile de carne sau oase, o sursa de proteina pe care zootehnia europeana nu isi va mai permite sa o ignore mult timp

Faina de carne/oase reprezinta un produs obtinut in urma procesarii anumitor parti ce nu sunt utilizate in consumul uman (maruntaie). Contine printre altele: carne, oase, sange, organe si pene. Aproximativ 30% din greutatea vie a unui animal este reprezentata de maruntaie. in obtinerea de fainuri animale este interzisa folosirea de cadavre acestea putand fi procesate alternativ pentru producerea de combustibili.

Faina de carne/oase este o materie prima foarte valoroasa furnizand energie, proteina, vitamine si minerale in proportii variabile insa cu un grad mare de digestibilitate.

Valorile nutritionale variaza de la producator la producator insa, in SUA, Asociatia Nationala a Procesatorilor a furnizat urmatoarele valori:

Moisture: 3.0 - 11.2%
Crude protein: 49.0 - 52.8%
Crude fat: 8.5 - 14.8%
Calcium: 6.0 - 12.0%
Total phosphorus: 3.5 - 5.0%
Lysine: 2.2 - 3.0%
Metabolizable energy for poultry: 1,770 - 2,420 MCal/kg

Pentru prevenirea raspandirii Encefalopatiei Spongiforme Bovine (boala vacii nebune) Comisia Europeana a luat cateva masuri printre care si interzicerea folosirii fainurilor de origine animala in hrana rumegatoarelor, decisa prin hotararea CE 999/2001. Ulterior, datorita insuficientei metodelor de testare animala, prin decizia CE 1234/2003 s-a extins profilactic aceasta interdictie asupra tuturor speciilor crescute in sistem industrial, inclusiv la monogastrice. Aceasta situatie, impreuna cu interzicerea cultivarii de soia modificata genetic, a creat un deficit major de proteina in Europa. Alternativa curenta este reprezentata de un monopol pe importul de proteina vegetala, respectiv srotul de soia (modificata genetic!) preponderent din America de Sud.

Aproximativ 16 milioane tone de faina de carne/oase a fost inlocuita de cca 23 milioane tone srot de soia (Emiel Elferink at the University of Groningen).

Aceasta interdictie a fost denuntata constant de catre fermierii europeni inclusiv prin intermediul organizatiei Copa - Cocega. Ei sustin ca obtinerea unei alternative la proteina vegetala ar scadea dependenta de importuri respectiv expunerea la volatilitatea preturilor si, prin introducerea proteinei procesate de la specii non-rumegatoare, s-ar scadea costul de productie crescand astfel competitivitatea.

In 2007, Autoritatea pentru Siguranta Alimentara din Europa a evaluat riscul utilizarii fainii de carne/oase provenind de la porci la pui si viceversa constatand ca utilizarea interspecii dovedeste un risc insignifiant de transmitere a ESB catre animale nerumegatoare sau catre oameni.

Toate cercetarile au relevat ca numai rumegatoarele pot fi afectate de prionii bolii. Nu s-a constatat nici o relationare directa intre porci, pasari si ESB si totusi aceste sectoare de crestere sufera din pricina interdictiei de folosire a fainurilor de carne/oase in furaj.

In prezent, exista suficiente motive pentru ridicarea acestei interdictii insa reactia Bruxelului este extrem de lenta. In 2011 Polonia a cerut permiterea folosirii acestor fainuri in hrana puilor si a porcilor insa, desi sustinuta de tari ca Olanda, cererea a fost respinsa pana la determinarea clara a modului in care ESB se transmite interspecii si pana cand va exista o concluzie stiintifica asupra acestui aspect.

Indisponibilitatea CE in a reintroduce faina de carne/oase in hrana animalelor este alimentata si de reticenta unei parti din consumatori. Opinia publica trebuie sa constientizeze insa faptul ca porcii si puii sunt animale omnivore insemnand ca ei consuma orice tip de mancare, daca pot alege, fara a se rezuma la o dieta vegetariana. Exemplu, in sistem de crestere extensiv, puii ciugulesc rame si gandaci pentru a-si completa aportul de proteina, etc.

In UE se produc totusi fainuri de origine animala ce sunt incluse in hrana animalelor de companie sau exportate catre tari terte; ex: subsidiara a Vion -Sonac, proceseaza maruntaiele transformandu-le in faina de carne/oase. Sonac comercializeaza aceste fainuri catre producatorii demancare pentru animale de companie (pet food) sau catre tari din Asia.

Daca folosirea fainurilor este interzisa, din Septembrie 2005 folosirea plasmei sanguine a fost reacceptata. Plasma este extrasa din sange ulterior abatorizarii si reprezinta aproximativ 55% din masa totala a sangelui. Are 92% apa si 6-7% proteine. Aceste proteine contin cca 36% globuline foarte importante organismelor vii pentru ca lupta impotriva agentilor patogeni. Dupa obtinerea plasmei prin centrifugare urmeaza un proces de evaporatie si ultra filtrare in urma caruia se elimina apa, sarea si alte microelemente. Forma finala este data de procesul de uscare ce duce nivelul de proteina la 80%. Acest aspect recomanda plasma ca o sursa concentrata de proteina dar si ca o alternativa sanatoasa la folosirea antibioticelor fara creearea de rezistenta.

Dr. Ing Catalin Lapuste