Lupinul - ingrasamant verde si nutret

Lupinul se cultiva ca planta de nutret si pentru ingrasamant verde. Ca planta de nutret, lupinul se foloseste fie in stare verde, fie ca fan, pasune sau insilozat. Din plantele tinere de lupin, prin uscare si macinare, se obtine o faina cu valoare nutritiva foarte ridicata. Boabele lupinului dulce (fara alcaloizi) se intrebuinteaza ca nutret concentrat pentru toate speciile de animale. Boabele de lupin constituie hrana specifica a pestilor tineri si adulti.

Ca ingrasamant verde, lupinul se cultiva pe terenurile usoare si sarace in calciu. Cantitatea de azot ce se acumuleaza in radacini si partea aeriana poate atinge 200 kg la hectar si chiar mai mult. Cantitatea de azot acumulata de un hectar de lupin echivaleaza cu cantitatea de azot din 40 tone de gunoi de grajd.

Lupinul se caracterizeaza prin radacina pivotanta, care patrunde adanc in pamant. Nodozitatile sunt mari si se formeaza mai mult langa radacina principala.

Tulpina este rotunda si inalta de 90-120 cm, dreapta si ramificata. Frunzele sunt lung-petiolate, palmate, cu 5-9 foliole, alungit-lanceolate.

Frunzele, tulpina si pastaile sunt adesea paroase. Florile sunt dispuse in verticele scurte sau lungi, colorate diferit dupa specii. Fructele cuprind 3-5 seminte; la maturitate plesnesc usor (afara de lupinul alb). Semintele sunt diferite ca forma, marime si culoare de la specie la specie.

Exista mai multe specii si varietati de lupin, precum lupinul galben (Lupinus luteus), lupinul albastru (L. angustifolius), lupinul alb (L. albus) si lupinul peren (L. polyphyllus).

Lupinul galben are tulpina inalta de 70-90 cm, ramificata mai ales in partea superioara. Frunzele sunt palmate, cu 5-9 foliole lat-anceolate, lungi de 4-6 cm. Culoarea florilor este galbena.

Pastaile, lungi de 4-5,5 cm, sunt usor curbate, brune-inchis si cuprind 4-5 seminte. MMB este de 110-190 g.

Semintele sunt reniforme si au suprafata marmorata sub forma de pete cenusii, pe fond albicios, cu o usoara nuanta roza. Perioada de vegetatie este lunga (115-130 de zile). Din aceasta specie s-au creat citeva soiuri cu un continut de alcaloizi mic (0,025-0,035%). Lupinul albastru , sau lupinul cu frunze inguste, are tulpina mai inalta, pana la 1 m, ramificata atat in partea inferioara cat si in partea superioara. Frunzele au 7-9 foliole linear-lanceolate.

Culoarea florilor este albastra-inchis, albastra-violet sau roz-alba. Pastaile sunt drepte, de culoare bruna, cu 4-7 seminte mari, reniforme. Culoarea semintelor este cenusie, ccnusie-bruna, bruna-marmorat, mai rar alba. MMB este de 150-195 g. Perioada de vegetatie este de 100-110 zile. Din aceasta specie sunt create soiuri cu continutul in alcaloizi de 0,024-0,06%.

Lupinul alb

Lupinul peren
Plantele cresc pana la 1 m inaltime si ramifica mai mult in partea inferioara. Frunzele au 7-16 foliole alungit-ovale. Florile sunt de culoare albastra-inchis, violeta.

Pastaile sunt curbate, de culoare neagra, cu 8- 10 seminte mici, ovale (MMB este de 20-25 g). Culoarea semintelor este bruna sau neagra. Soiurile furajere au in tulpinile verzi 0,012-0,024% alcaloizi. Lupinul peren, fata de alte leguminoase perene, are perioada de vegetatie mult mai scurta (70-75 zile). Se poate cultiva in conditii climatice aspre si in zone de podzol.

Compozitia chimica a semintelor de lupin

Boabele se pot intrebuinta ca furaj pe scara mare dupa dezalcaloidare
Unul din procedeele de dezalcaloidare consta in inmuierea boabelor timp de 24-36 de ore, apoi fierberea lor in vase neacoperite timp de 1-2 ore.

Dupa racire, apa se scurge, iar boabele se spala sub un curent de apa rece. In ultimul timp s-au creat insa forme de lupin cu continut mic de alcaloizi (lupin dulce), care pot fi intrebuintate in hrana animalelor fara ca acestea sa sufere intoxicatii sau alte vatamari.

Lupinul galben neameliorat contine in boabe 1,5% alcaloizi, lupinul cu frunza ingusta contine 2%, iar lupinul alb si peren, pina la 3,2%. In masa verde, continutul de alcaloizi este de 3-7 ori mai mic decit in boabe.

Continutul de alcaloizi in planta variaza cu faza de vegetatie; pana la inflorit, continutul in alcaloizi este mai ridicat, apoi, spre maturitate, scade. Lupinul de nutret se deosebeste prin continutul scazut in alcaloizi. Sunt lupinuri cu continut in alcaloizi de maximum 0,0025%. Acestea se considera practic fara alcaloizi. Sunt lupinuri cu putini alcaloizi, pana la 0,2%. Lupinul fara alcaloizi sau cu continut mic in alcaloizi a primit denumirea de lupin dulce.