Despre anghinare: proprietati, beneficii si plantare

Anghinarea sta la baza obtinerii produsului „Anghirol“, utilizat datorita actiunilor sale colagog-coleretica, diuretica, metabolica si antialergica. Nu se recomanda copiilor sub 3 an, precum si celor care sufera de boli acute hepatice sau biliare.

 

Cura cu anghinare sub forma de ceai nu se face mai mult de 30 de zile, deoarece supra dozarea provoaca adesea colici hepatobiliare.

 

Mai poate fi utilizata si pentru obtinerea unor bauturi aperitive.

 

 

Anghinarea este pretentioasa fata de temperatura si luminozitate; de aceea, zonele favorabile se situeaza in sudul tarii, in judetele riverane Dunarii. Pentru a germina, anghinarea are nevoie ca temperatura sa depaseasca 8 grade C. Se recomanda, de asemenea, cultivarea pe soluri profunde, bogate in elemente nutritive, permeabile, cu reactie neutra sau alcalina.

 

 

Anghinarea este o planta bienala sau perena, erbacee, care formeaza la inceputul perioadei de vegetatie rozeta de frunze si, in anul urmator, tulpinile florifere.

 

In cultura, anghinarea este considerata planta anuala, datorita faptului ca frunzele constituie ma terialul vegetal utilizat in scop terapeutic. In anii urmatori, productia de frunze este foarte mica, si, de aceea nu se justifica cultivarea ei ca planta perena. Daca este cultivata pentru samanta, atunci este considerata planta bienala, si se lasa in anul al doilea doar pentru producerea de samanta. 

 

Sistemul radicular este bine dezvoltat, iar tulpina este ramificata, inalta de 80-180 cm, de culoare verde inchis si prezinta perisori desi si moi. Frunzele din primul an se prezinta sub forma de rozeta, iar cele de pe tulpina, in anul al doilea, sunt alterne. Frunzele sunt mari, prezinta peri teposi si au o culoare verde cenusie.

 

Inflorescentele sunt de tip antodiu, mari, globuloase, cu flori de culoare rosie sau rosu-violacee. Foliolele sunt membranoase, ghimpoase si carnoase la baza. Fructul este o achena de culoare bruna, lucioase, iar in varf prezinta un papus de culoare galbuie. Masa a 1.000 de seminte este de circa 50 g.

 

Infloreste din luna iulie pana in septembrie.

 

 

Cele mai bune premergatoare sunt leguminoasele pentru boabe care se recolteaza devreme, precum mazarea si fasolea, dar si cerealele paioase sau culturile pentru masa verde. Pentru a preveni aparitia infestarii cu boli si daunatori, se recomanda revenirea pe acelasi teren dupa 4-5 ani.

 

La randul ei, anghinarea este buna premergatoare pentru majoritatea plantelor, dar trebuie avuta in vedere combaterea samulastrei, prin lucrari cu grapa cu discuri.

 

 

Anghinarea nu este pretentioasa la aplicarea de ingrasaminte si valorifica bine elementele nutritive din gunoiul de grajd aplicat la planta premergatoare. De asemenea, pentru anghinare, datorita faptului ca se doreste o recolta cat mai mare de frunze, se recomanda si ingrasamintele foliare: Biona in doza de 10 l/ha, dizolvat in 500 litri de apa sau Azotofertil utilizat in aceleasi 
 

 

Dupa eliberarea terenului de resturile vegetale ale premergatoarelor care se recolteaza devreme, este recomandat sa se faca un dezmiristit, apoi aratura adanca, la 28-30 cm. In continuare se fac lucrari de intretinere a araturii pana in toamna.

La desprimavarare se recomanda o lucrare de discuit. Chiar inainte de semanat se efectueaza nivelarea, maruntirea si afanarea solului la adancimea de semanat; se va face cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili.

 

 

Anghinarea se inmulteste prin samanta. Soiurile existente in cultura sunt Flavia, Celesta si Unirea. Semanatul se face primavara, catre sfartitul lunii aprilie, cu semanatori pentru semanat in cuiburi (de tipul SPC-8), iar densitatea plantelor trebuie sa fie de 6-7 plante/m2.

Distanta intre randuri trebuie sa fie de 70 de cm si adancimea de semanat de 3-5 cm. Pentru un hectar este necesara o cantitate de 4-5 kg de samanta sanatoasa. Samanta trebuie sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic si sa fie certificata, cu puritatea fizica a semintelor de minimum 90%, iar germinatia de minimum 50%.

 

 

Se recomanda executarea a 3-4 prasile mecanice, in functie de gradul de imburuienare a culturii. Pe randuri se efectueaza prasile manule si pliviri ori de cite ori este necesar, iar cand plantele au 2-3 frunze adevarate este obligatorie rarirea, astfel incat, intre plante pe rand sa se realizeze o distanta de 25-30 cm. In anii secetosi se recomanda 4-5 udari, cu norme de 600 m3 apa/ha.

 

Anghinarea poate fi atacata de boli precum: patarea bruna sau septorioza dar aceste boli nu provoaca pagube importante. La un atac puternic se pot utiliza tratamente in vegetatie cu zeama bordeleza in doza de 1%, administrata in primul stadiu de vegetatie al plantelor.

 

Pentru combaterea daunatorilor, de tipul omizii scaietilor (Pyrameis cardui), se recomanda masurile preventive, cum sunt: rotatia si masurile de igiena culturala, referitoare la indepartarea din lan a plantelor atacate si distrugerea acestora.

 

 

Recoltarea frunzelor de anghinare se poate face de 2-3 ori pe intreaga perioada de vegetatie si reprezinta o lucrare care necesita o cantitate mare de forta de munca. Trebuie sa se dea o atentie deosebita recoltarii deoarece de la baza coletului pornesc in permanenta noi frunze.

De aceea, la prima si a doua recoltare, practic nu se recolteaza si mijlocul rozetei de frunze, ci numai frunzele care au ajuns la maturitate tehnica de 35-40 cm lungime, iar petiolul si nervura acestora sunt inca fragede.

Pentru evitarea intepaturilor, la recoltarea manuala, se recomanda utilizarea manusilor de protectie. Recoltarea se va face in zile insorite, dupa ce s-a ridicat roua, prin taierea frunzelor cu secera sau cutitul.

 

Dupa recoltare, materialul vegetal se transporta pentru prelucrare in stare proaspata sau pentru uscare. Uscarea artificiala trebuie sa se faca la temperaturi de maximum 50-60 grade C. Uscarea pe cale naturala trebuie realizata in straturi subtiri (circa 5 cm), in incaperi curate si bine aerisite.

 

Randamentul de uscare este de 7:1. Conditiile de receptionare pentru frunze uscate sunt: maximum 5% frunze brunificate sau patate, maximum 0,5% corpuri straine organice, maximum 1%, corpuri straine minerale, umiditatea cel mult de 13%. Continutul in flavone trebuie sa fie de minimum 0,12%, iar cel in cinarina sa fie de minimum 0,9%.