Cele 4 tipuri de agricultura prietenoase cu mediul inconjurator

Pentru a contracara efectele negative ale noilor schimbari climatice si ale unei eventuale crize agricole europene, se impune implementarea unei conceptii unitare ce consta intr-o "gestiune ecologica", in scopul realizarii, pe termen lung, rezilientei sistemelor agricole si, implicit, dezvoltarii sistemelor agricole prietenoase fata de mediul inconjurator. 

 

Agricultura traditionala sau familiala o gasim raspandita in multe parti ale globului, iar in Romania este din nou practicata, in special in asa numitele zonele HNV (High Natural Value). Acest sistem de agricultura foloseste pe scara larga munca manuala si energia animala pe suprafete mici de teren, alaturi de fertilizarea naturala sau chimica si rotatia simpla a culturilor. Cu timpul, ea a introdus mica mecanizare, pesticidele si chiar si-a marit suprafata de teren, dar si consumurile de resurse neregenerabile. 

 

Agricultura organica sau biologica este promovata de unii specialisti din multe considerente tehnologice si economice. In linii mari, sistemul de agricultura biologica renunta complet la folosirea ingrasamintelor chimice, necesarul de elemente nutritive fiind asigurat prin mijloacele conventionale: azotul este preluat de catre plante din sol – rezultat in urma activitatii bacteriene sau prin introducerea in structura culturilor din cadrul asolamentului leguminoaselor; potasiul este asigurat din arderea resturilor vegetale, iar fosforul din mineralizarea partii organice a solului. Sistemul se bazeaza pe fertilizanti naturali – ingrasaminte organice sub forma de gunoi de grajd, compost, ingrasaminte verzi s.a.Adeptii agriculturii biologice se opun intru totul folosirii pesticidelor in lupta contra bolilor si daunatorilor. Se prefera metodele de prevenire, recoltare, utilizarea in ultima instanta a pesticidelor de natura vegetala, domeniu in care se efectueaza in prezent cercetari. In schimb, se promoveaza mijloacele de combatere biologice si agrotehnice. In ceea ce priveste agrotehnica, sistemul biologic practica lucrarile superficiale ale solului, fiind impotriva mecanizarii, care taseaza solul si inrautateste insusirile fizicochimice si biologice ale acestuia; aplica o rotatie rationala a culturilor prin includere in asolament a plantelor amelioratoare si furajere, sustinand astfel si rentabilizarea cresterii animalelor.

 

Agricultura integrata este un sistem agricol in care se disting aspecte de ordin biologic, tehnologic, de zonare, finantare si gestionare a resurselor. Principalele obiective ale unui astfel de sistem pot fi formulate astfel : aplicarea rationala a fertilizarii si irigarii; protectia humusului pentru mentinerea unei activitati microbiene ridicate in sol; combaterea integrata a daunatorilor si bolilor care sa cuprinda protectia microorganismelor utile; efectuarea lucrarilor solului de calitate si la momentul optim; inregistrarea si analiza elementelor de microclimat in cadrul terenului cultivat; optimizarea raportului calitate, cantitate prin cultivarea de soiuri adaptate la conditiile locale si de mare randament; microzonarea ecologica a culturilor si elaborarea unui asolament eficient; gestionarea judicioasa a resurselor financiare si materiale pentru a obtine o rentabilitate mare.

 

Permacultura reprezinta un concept nou, aparut inca din anul 1978, care are drept obiectiv ameliorarea productiei pe timp indelungat, cu un consum energetic redus. Are la baza traditia agricola din zona, ingrasamintele naturale, diversitatea biologica a plantelor si respingerea totala a ingrasamintelor chimice si pesticidelor. Permacultura incurajeaza diversitatea speciilor, integrarea agriculturii cu zootehnia, amenajarea padurilor si ingineria peisagera. Are un caracter extensiv si cauta solutii inedite de restructurare a agriculturii, de remediere a efectelor negative produse de schimbarile climatice, de regenerare a solului si de reconstructie a ecosistemelor.