Apicultura. Bolile necontagioase ale albinelor

Puietul racit este observata in general primavara in cazul stupilor care au iesit slab dezvoltati din iarna. Poate fi cauzata si de neglijenta apicultorului care largeste prea mult cuibul familiei de albine sau mentine prea mult stupii deschisi in timpul vremii nefavorabile de la inceputul primaverii.

Poate aparea si in cazul in care multe lucratoare iesite din iarna pier, iar puietul nu mai poate fi acoperit corespunzator. Prevenirea aparitiei racelii se face prin aplicarea unei tehnologii corespunzatoare care sa mentina familiile puternice.

 

Boala de mai afecteaza in principal albinele lucratoare cu rolul de doici si apare de obicei primavara, cand familiile cresc o cantitate mare de polen pe care il hranesc cu laptisor de matca, iar pentru producerea acestuia ele au nevoie de foarte mult polen ce trebuie prelucrat cu ajutorul apei.

In zilele racoroase si cu vant puternic, atunci cand intensitatea zborului este redusa, apare lipsa de apa, ceea ce provoaca o constipatie in cazul albinelor lucratoare. Tratamentul in acest caz se face prin administrarea de sirop de zahar foarte diluat care se pulverizeaza peste faguri sau este administrat in alimentator si prin instalarea adapatorilor in imediata apropiere a stupilor.

 

Diareea albinelor se observa prin aparitia excrementelor de culoare castanie si urat mirositoare pe faguri si apare in urma unui consum ridicat de hrana sau miere de calitate precara. Alti factori care declanseaza diaree sunt pierderea matcii, blocarea urdinisului care nu lasa albinele sa-si faca zborul de curatire, zgomote puternice in apropierea stupinii sau prezenta unor daunatori in stup.

 

Pentru a preveni aceasta boala trebuie aplicata tehnologia corecta.

 

Anomaliile matcilor apar fie din cauza proceselor distrofice (distrofia este o stare patologica constand in dereglarea functiilor organismului in urma tulburarilor de nutritie), fie de natura congenitala. Matcile manifesta tulburari fiziologice legate de varsta, care se manifesta prin modificari structurale.

Astfel apar atrofierea glandelor producatoare de venin, inchiderea la culoare a tubilor Malpighi, pigmentarea tesutului adipos, fibrozarea si calcifierea valvei vaginale etc.

 

Ca urmare a unor tulburari nervoase, la matci se pot observa pareze, paralizii, precum si depunerea de oua nefecundate. Aceste tulburari apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia marcarii, taierii aripilor sau altor manipulari, precum si ca urmare a unor disfunctiuni ale sistemului neuroendocrin.

 

Dintre tulburarile somatice se pot aminti: matci pitice (apar cand culesul in natura este insuficient si nu determina modificari in structura interna sau externa), matci cu extremitati somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot zbura si nu se pot mentine pe suprafata fagurilor), ginandromorfismul (aparitia, ca urmare a unor factori nefavorabili de mediu, pe acelasi individ a unor organe proprii celor doua sexe), ciclopismul (prezenta unui singur ochi compus, de forma semilunara, dispus central), microcefalia (aparitia unor albine cu capul mai redus) etc.

 

Unele matci pot deveni trantorite, adica din ouale depuse de ele se nasc numai trantori, fie din cauza expulzarii cantitatii de sperma, fie ca urmare a unor tulburari functionale cauzate de un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care impiedica iesirea spermatozoizilor pentru un moment.

Uneori, ca urmare a unei infectii virale, spermatozoizii prezinta degenerari morfologice, cum ar fi rasuciri, incovrigari si alte forme bizare, acestea influentand negativ evolutia embrionului. Matcile cu diverse anomalii trebuie inlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte matci tinere si prolifice.

 

Intoxicatiile albinelor pot surveni in urma consumului de polen, nectar, miere de mana, din cauza medicamentelor sau a pesticidelor folosite pentru combaterea daunatorilor.

De asemenea, intoxicatii pot aparea si din cauza noxelor industriale ce constau in mercur, arsen, plumb, aluminiu, sulf, oxizii acestora, acizi si altele. Acest tip de intoxicatii reprezinta o problema generala de ecologie si pot fi prevenite prin masuri ce se impun a fi luate la scara globala pentru protejarea mediului.

 

Intoxicatia cu polen este cauzata de polenul toxic recoltat de albine de la diferite plante otravitoare situate in raza de zbor a albinelor. Printre plantele polinifere care intra in aceasta categorie amintim: omagul, ceapa, nemtisorul, tutunul, maselarita, laptele-cucului, teiul argintiu si multe altele. 

Intoxicatiile albinelor in anumiti ani se produc din cauza alcaloizilor, glucozizilor si uleiurilor eterice volatile, pe care aceste plante le contin. Uneori, sub influenta unor factori de mediu si unele plante polinifere cunoscute ca nevatamatoare pot produce polen toxic pentru albine.

 

Boala apare in diferite perioade ale sezonului activ si afecteaza in special albinele tinere si puietul, neavand un caracter contagios. In mod obisnuit, boala este de scurta durata, dar un timp nefavorabil si lipsa unui cules de polen neotravitor prelungesc si agraveaza boala, producand moartea prin intoxicare a unui numar mare de albine. 

 

Tratamentul este nespecific si consta in administrarea siropului de zahar (1:2), caldut (37°C), in doza de 500 ml pentru o familie, din 2 in 2 zile, pana la disparitia simptomelor clinice.

 

Intoxicatia cu nectar: aceasta boala este determinata de consumul de nectar toxic secretat de aceleasi plante care produc si polenul otravitor. De obicei, boala se instaleaza odata cu aparitia timpului nefavorabil secretiei de nectar si afecteaza mai mult albinele culegatoare.

S-a constatat ca nectarul toxic contine pe langa alcaloizi si glucozizi si manoza, un zahar cu proprietati deosebit de toxice pentru albine. Atunci cand nectarul daunator este recoltat in cantitate mare, mierea care rezulta din e devine periculoasa si pentru consumul uman. Tratamentul consta in administrarea de sirop de zahar, cate 500 ml zilnic fiecarei familii, timp de 3-5 zile.

 

Intoxicatia cu miere de mana se manifesta mai ales in timpul iernii si la inceputul primaverii, dar poate aparea in tot sezonul activ, ori de cate ori albinele culeg acest produs.

In lipsa nectarului floral, albinele recolteaza mana in cantitati mari si o prelucreaza in miere de mana, care apoi este depozitata in faguri ca rezerva de hrana. Combaterea intoxicatiei cu miere de mana se face prin examinarea calitatii mierii si excluderea de la iernare a proviziilor in care exista miere de mana.

 

Intoxicatia cu medicamente apare cand apicultorul, pentru mai multa siguranta, face exces de zel in protejarea stupinei sale impotriva diferitelor boli folosind doze necorespunzatoare ce pot deveni toxice pentru corpul albinei. Pentru a evita aceste situatii trebuie respectate dozele si modul de aplicare a medicamentelor.

 

Intoxicatiile chimice apar din cauza folosirii in ultima vreme a unei cantitati mari de pesticide in agricultura. Pana la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine, dar cu acelasi efect pentru distrugerea daunatorilor agricoli, singura posibilitate de prevenire a intoxicatiilor la albine consta in respectarea legislatiei in vigoare privitoare la interzicerea stropirilor cand plantele melifere sunt in perioada de inflorire (Ordinul nr. 127/21 oct. 1991). 

 

In cazul cand sunt tratate anumite suprafete agricole sau forestiere cu substante insecticide in perioada cand sunt cercetate de catre albine, familiile de albine trebuie transportate la cel putin 5 km de zona in care se aplica combaterea sau se inchid pe intreaga perioada de tratare si de remanenta a substantei insecticide pe plante. Durata inchiderii familiilor de albine se scurteaza mult atunci cand dupa aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie.