Bolile castravetilor - Mozaicul

Simptomele. La castravete primele semne ale bolii apar la aproximativ sase saptamani de la rasarire. Pe frunzele tinere se observa pete mici, circulare sau limitate de nervuri, de culoare galbena-verzuie, uneori vizibile mai ales la examinarea limbului in lumina transparenta.

Frunzele crescute dupa infectie manifesta o patare mozaicala galbena, iar cresterea plantelor este franata. Uneori simptomele de mozaic lipsesc, atacul manifestandu-se prin ingalbenirea marginii frunzelor, curbarea frunzelor spre fata inferioara, incretirea suprafetei limbului, datorita bombarii spre fata superioara a regiunilor internervuriene. Internodiile sunt scurte, frunzele mici, petiolul scurt, iar inflorirea si fructificarea reduse. Frunzele batrane se ingalbenesc si se usuca prematur. In unele cazuri intreaga planta este distrusa, inregistrandu-se pagube insemnate mai ales la culturile din sera. Cerul innourat si temperatura scazuta (sub 20°C ziua) in a doua saptamana de la infectie duce la ofilirea plantelor cultivate in camp.

Putrezirea radacinilor si ofilirea plantelor infectate apar de asemenea la castravete si pepenele galben in urma scaderilor mari de temperatura din vara. Deosebit de caracteristice sunt simptomele pe fructe care apar la temperaturi de peste 27°G. La inceput, spre capatul dinspre peduncul se observa pete verzi-galbui, care se raspandesc treptat spre virf. Uneori intreaga suprafata a fructului devine galbuie, cu exceptia unor insule verzui inchis, care in cazuri extreme apar sub forma de ridicaturi pe fondul clorotic. Ocazional, in ultimul stadiu de boala, apar fructe de culoare alba-verzuie, cu insule de culoare normala. Florile sunt normal colorate, insa de dimensiuni reduse. Unele observatii arata existenta unui antagonism intre atacul virusului mozaicului castravetilor si cel de fainare.

Agentul patogen. Virusul mozaicului castravetilor se prezinta sub forma de particule sferice de 35 mμ in diametru, temperatura lui de inactivare fiind intre 60 si 70°C, frecvent 64-65°C, dilutia limita intre 1 :10 000 si 1 : 30 000, iar rezistenta in suc intre 3 si 4, dupa alti specialisti de 6-8 zile.

Pe langa cucurbitacee, virusul produce boli grave la ardei, tomate, vinete, tutun, sfecla, bob, lupinul alb si albastru, naut (la ultimele treir necroze puternice, distrugerea lastarilor sau a tulpinii), spanac, salata (piticire, clorozarea frunzelor batrine), morcov, telina, patrunjel, ceapa, putand de asemenea infecta hrisca (mozaic deformant, piticire).

Tulpina obisnuita (M. cucumeris var. vulgare) produce leziuni locale clorotice si mozaic insotit de inele concentrice si linii de culoare mai inchisa decat normal la Datura stramonium, leziuni locale brune-rosietice la Vigna sinensis, leziuni locale la Chienopodium quinoa si Oh. amaranticolor si infectie sistemica la Zinnia elegan. Sursele de infectie sunt plantele sensibile bianuale si multianuale din sera si camp.

In ceea ce priveste transmiterea prin samanta de castravete, unii specialisti au obtinut date negative, iar altii o considera posibila, boala recunoscandu-se la plantele infectate din saminta prin aparitia de necroze pe cotiledoane si deformari. Principala masura de prevenire a infectiei consta in evitarea cultivarii plantelor anuale deosebit de sensibile (ardei, tomate, tutun, vinete, castraveti, pepene galben s.a.) in apropierea surselor de infectie (plante ornamentale, legume bianuale, leguminoase perene, spanac de toamna, seminceri de sfecla s.a.). Cand aceasta masura nu poate fi aplicata, plantele-gazda multianuale vor fi tratate inainte, dupa si in timpul vegetatei contra insectelor vectoare (afide). Ardeiul si celelalte plante sensibile se vor amplasa la o distanta cat mai mare de culturile din familia cucurbitacee, pe care are loc inmultirea in masa a virusului si vectorului principal (Doralis frangulae). Folosirea de samanta de castraveti, pepeni, ardei, tomate si mai ales de leguminoase sensibile recoltate de la plante infectate sau necontrolate poate fi o cauza a aparitiei timpurii a bolii.

Masura ideala de prevenire consta in crearea si cultivarea de soiuri rezistente. O conditie absolut indispensabila pentru prevenirea atacului la castravetii din sera consta in cultivarea lor in compartimente libere de orice specie ornamentala, aplicarea cu regularitate a tratamentelor, de preferat prin fumigare, contra afidelor, mentinerea unei temperaturi constante, ridicate si examinarea cu atentie a rasadului cu privire la aparitia infectiei din samanta.