Ce nu ştiai despre brad. Rolul bradului în tradiţia românilor

simbolul bradului in traditia romaneasca, sarbatori de iarna cu brazi, brazi de craciun, bradul la romani, bradul la daci, traditia bradului, obiceiuri despre brad

Impodobirea bradului, sau mai bine zis, impodobirea caselor cu crengi de brad sau cu braduti taiati este un obicei pagan pastrat de la triburile germanice. A fost preluat de catre crestini pe la jumatatea mileniului trecut cu diferite semnificatii - forma triunghiulara amintind de Sfanta Treime, iar podoabele simbolizand cunoasterea si bogatia, precum pomul sacru din Eden.
Putini cunosc insa ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit. Bradul era un copac ritual care era taiat la moartea cuiva. Obiceiul inca s-a pastrat in regiuni din Oltenia si sudul Banatului.

Dacii nu faceau asta din tristete, ci din contra, pentru ei moartea era o sarbatoare iar nasterea, prilej de tristete. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al "nuntii mortului", care poate fi interpretat drept unirea raposatului cu natura.

Pomul, impodobit aidoma cu cel germanic (adica fructe, flori, panglici) are cam acelasi inteles, de pom al vietii. Simbolul se regaseste de altfel in foarte multe piese de arta populare, precum covoarele sau alte tesaturi.

Cu timpul, bradul a capatat din ce in ce mai multe semnificatii, despre care aflam de la profesorul etnograf Romulus Vulcanescu:

"Ca arbore fertilizator implantat intre pomii fructiferi, ca arbore de bun augur in colindele invernale, ca arbore de judecata (bradul de juramant si bradul justitiar), ca arbore funerar pus la capul mormantului si care ajuta in marea trecere a sufletului peste Apa Sambetei sau Marea Neagra, ca arbore de pomana substituit printr-un pom fructifer; ca stalpi de armidean, purtatori de icoane si ca monument stilimorf, coloana cerului, in jurul careia graviteaza o buna parte din daimonologia, semideologia si erologia mitica" - Mircea Vulcanescu.