Plantele agatatoare si cerintele lor de apa

Cu greu gasesti o solutie "verde" pentru decorarea unui perete expus la soare. Fie ca doresti umbrirea lui, pentru a face suportabila temperatura din casa pe timpul verii fara a mai porni aparatul de are conditionat, fie ca iti doresti pur si simplu un zid verde, in preajma caruia sa lenevesti vara pe terasa, solutia este aceeasi, ieftina si ecologica: plantele cataratoare.

Cu siguranta multi dintre voi aveti in minte imaginea caselor vechi acoperite de iedera. Interesant este insa faptul ca sub ascunzisul denumirii generice de iedera gasim foarte multe specii, diferite atat ca aspect, cat si din punct de vedere al comportamentului.

In vreme ce unele isi pastreaza frunzele verzi chiar si pe timpul iernii (lonicera si hedera helix), altele isi pierd frunzele toamna, dupa ce se coloreaza intr-o nuanta superba de rosu. Alte specii cataratoare, precum glicina, sunt decorative prin florile superbe, sub forma unor ciorchini bogati de culoare violet deschis, care apar primavara sau chiar toamna. La fel de frumoase sunt si florile speciei Campsis radicans, sub forma unor cupe stacojii.


Toate aceste specii sunt adaptate climatului tarii noastre si pot fi pastrate fara probleme in gradina. Alte plante cataratoare, venite din zonele cu o temperatura blanda tot timpul anului, vor trebui mutate iarna in spatii protejate. Este cazul superbei Bougainvillea, sau floarea de hartie, o planta agatatoare pe care cu siguranta ati intalnit-o in Grecia, acolo unde acopera case intregi in nuante de rosu.

Fiecare planta cataratoare are cerintele sale
In general, atunci cand specialistii stabilesc cerintele de ingrijire ale fiecarei plante, ei pornesc de la mediul lor natural, de la locul de origine. Marea majoritate a plantelor cataratoare provin din paduri, acolo unde ele se urca pe trunchiul copacilor pentru a ajunge la o zona cu lumina suficienta. Asadar, fie in gradina, fie in ghivece pe terase, va trebui sa imitam pe cat posibil acest mediu. Asta inseamna lumina, dar nu soare direct, inseamna umiditate crescuta in atmosfera si un pamant jilav, numit de noi specialistii "pamant de frunze", un sol usor acid si foarte afanat, care contine multe substante hranitoare.

Daca in gradina gasim un pamant stancos, nisipos, cu siguranta nu este cel mai potrivit pentru a creste acolo o planta agatatoare. Acelasi lucru se intampla in cazul terenurilor cu sol argilos, un pamant greu care nu permite scurgerea apei.

Vestea buna este ca in ambele cazuri, proprietatile pamantului pot fi imbunatatite prin doua metode. Prima ar fi afanarea solului prin sapare adanca, la cel putin 30 de centimetri, si inglobarea in sol a unui amestec de turba si pamant de frunze. Un astfel de amestec este usor de procurat intr-un weekend la padure, unde nu trebuie sa uitati sa luati cu voi o punga de plastic si o cazma micuta.

A doua metoda este mai la indemana pentru cei care nu au timp de excursii. Un simplu amestec de geohumus cu turba este suficient pentru ca agatatoarele noastre preferate sa se dezvolte sanatoase.