Garduri ţepoase: Cum se cultivă MURUL

Dacă în 1979 existau câteva plantaţii în ţara noastră, în prezent nu am date despre existenţa vreunei culturi de mur - Rubus fructicosus. Asta pentru că arbustul este atât de răspândit în flora spontană încât procesatorii preferă să facă achiziţii de la culegătorii sezonieri, decât să încheie precontracte cu eventuali producători.
Soarta murului nu este însă pecetluită, arbustul este din ce în ce mai căutat de grădinarii amatori şi de firmele care amenajează grădini şi parcuri. Murul creşte sub formă de tufă masivă, se poate întinde sau căţăra pe spaliere, este atât de versatil încât un horticultor priceput poate face cam ce vrea cu el. Unde mai pui că există şi soiuri lipsite de ţepi, inofensive deci pentru cei mici sau pentru animalele de casă.

Cum arată murul - Rubus fructicosus

Tufa de mur este puternic înrădăcinată (nu prea îi pasă de seceta de suprafaţă), iar de la baza solului pornesc tulpini lungi, neramificate, târâtoare. În funcţie de soi, ele pot ajunge până la o lungime impresionantă de chiar 10 metri. Tulpinile murului înrădăcinează foarte uşor, de aceea murul se înmulţeşte foarte uşor prin marcotaj sau butăşire.

Fructele apar începând din luna iulie, ajung la maturitate prin august sau chiar până în toamnă, în septembrie octombrie. Nu se coc toate în acelaşi timp. Au culoarea neagră închis, uneori roşu închis.

Ce trebuie reţinut:

• Murul este o plantă perenă, dar o tulpină nu trăieşte decât doi ani
• În fiecare primăvară, de la suprafaţa rădăcinii apar noi lăstari, care se vor dezvolta şi vor înlocui tulpinile bătrâne
• Soiurile de mur fără spini sunt mai sensibile la ger
• Dacă în zonă există albine, producţia de mure creşte
• O tufă de mur bine întreţinută poate trăi timp de 20 de ani

Unde creşte murul şi cum se cultivă

Creşte cam peste tot, acolo unde temperatura se încadrează în limite normale, pe timpul iernii. Asta înseamnă că suportă geruri de până la minus zece grade Celsius, dar rezistă totuşi şi la câteva zile în care temperatura poate să scadă până la chiar minus douăzeci. Acest lucru este valabil, desigur, doar pentru exemplarele sălbatice. Soiurile ameliorate sunt mult mai pretenţioase din acest punct de vedere şi ele trebuie protejate pe perioada iernii.

Pentru a fi cultivat în grădină, trebuie ales un loc foarte bine însorit, cu un sol potrivit de greu (argilo-nisipos), cu un bun drenaj. Murul se usucă rapid dacă rădăcinile nu pot respira, de aceea excesul de apă este mai dăunător decât seceta.

După plantare, trebuie ţinut cont de faptul că această plantă are nevoie de foarte mult spaţiu, ea va sufoca rapid tot ce se află în jur dacă nu este îngrijită şi ridicată pe un spalier. Sunt potrivite mai multe sisteme de conducere, pe un tutore, pe doi tutori, pe spalier simplu sau dublu. Cele mai interesante rămân însă variantele în care murul acoperă un sprijin natural, cum ar fi trunchiul uscat al unui copac, un perete de stâncă sau un gard înalt de beton.