Gradini celebre: Gradina lui Claude Monet

Claude Monet nu a fost adeptul ordinii. Gradina lui nu este disciplinata, ca cele victoriene, ea tresalta, este vie, are personalitate si toane; Monet a intervenit doar asupra asocierii culorilor si formelor, transformand spatiul intr-o uriasa panza. Misteriosul pod japonez acoperit cu Wisteria, care traverseaza elegant iazul din apropierea casei, se regaseste in multe dintre compozitiile sale.

Impreuna cu prietenii sai, Clemenceau si Caillebotte, pictorul s-a indragostit de plante; nu scapa nici o ocazie de a-si imbogati colectia cu noi si noi specii si varietati, pentru care nu de multe ori a platit preturi uriase. Nimic nu era insa prea scump cand venea vorba de indragitele lui flori.

Din anul 1980, la 54 de ani de la moartea lui Claude Monet, gradina sa a fost deschisa publicului si poate fi vizitata. Daca treceti prin Paris, merita sa va abateti cu masina pret de o ora pana in Giverny, pe strada care acum ii poarta numele marelui artist.

Putem vorbi de un curent impresionist in peisagism?
In pictura, trasaturile definitorii ale stilului sunt indreptarea atentiei asupra impresiei lasata de ansamblul compozitiei, utilizarea culorilor primare, neamestecate; impresionismul este dur, nu rafinat; este direct, fara ocolisuri si jumatati de masura.

Prin analogie, o gradina construita astfel este salbatica; miroase a verde pur, a radacina si pamant reavan. Din peisajul impresionist te izbeste primordialul: un crin e sufocat de o liana, un trandafir curge liber peste un bustean putred.

Gradina aceasta este fluida, te captiveaza, te atrage intr-un joc de-a culorile, in care regulile au fost uitate.