Paulownia tomentosa: descriere si beneficii

Profita de Black Summer! In mijlocul verii topim preturile la ghidurile noastre ...click AICI pentru detalii si comenzi<<

 

Ea a fost sporadic introdusa din cultura ornamentala (parcuri) ca arbore solitar, in aliniamente stradale sau in mici grupe, pentru calitatile decorative deosebite (inflorescente mari liliachii si frunzis bogat).

 

Din cauza sensibilitatii la ger, mai ales la ingheturile timpurii care o gasesc nelignificata, cultura ei in scop forestier s-a considerat in trecut drept neindicata, atat la noi cat si in alte locuri cu climat continental.

 

Fructele Paulowniei sunt initial verzi, culoarea lor transformandu-se in maro la maturitate.

 

Cresterea rapida in tinerete, capacitatea de refacere a tulpinilor de la nivelul solului dupa iernile in care partea aeriana degera, ca si calitatile lemnului (usor, cenusiu) apt pentru utilizari artizanale (cutii, bibelouri, mobila), au generat in acei ani preocupari privind cultura forestiera a acestei specii, pentru lemn de lucru sau biomasa.

 

Paulownia tomentosa creste cel mai bine pe soluri umede, bine drenate, situate pe pante abrupte, vai deschise, dar vor germina si creste pe aproape orice sol umed. Pentru o buna dezvoltare sunt de preferat solurile profunde, mediu argiloase, bine drenate si sensibile la penetrarea hidrica.

 

Florile copacului printesei sunt violete, iar aspectul lor inainte de infrunzire este destul de frapant. Fructele sunt ovale, ascutite, capsule lemnoase lungi de aproximativ 30 pana la 45 mm. Ele capata culoarea maro pe masura ce se maturizeaza, in septembrie sau octombrie si persista in copac si iarna.

Productia de seminte este foarte mare, fiecare capsula contine pana la 2.000 de seminte, iar un copac mare poate produce mai mult de 20 milioane de seminte pe an.

 

Dezvoltarea semintelor acestei specii in rasad este rapida. Semintele germineaza repede si cresc rapid atunci cand conditiile sunt favorabile. La fel ca majoritatea speciilor pionier, P. Tomentosa are nevoie de umiditate suficienta si lumina directa a soarelui pentru dezvoltarea unor rasaduri bune. Rasadurile sunt intolerante fata de umbra. 

 

Din cercetarile facute la ICAS Simeria si Bucuresti, in anii 1980, a rezultat ca in culturile de la noi majoritatea exemplarelor au prezintat gelivuri (crapaturi) si alte vatamari ale trunchiului ceea ce a dovedit marea sensibilitate a acestei specii mai ales la ingheturile timpurii care o surprind de regula cu lujerii incomplet lignificati.

 

Exemplarele tinere degera de multe ori de la nivelul solului, dar lastaresc viguros in anul urmator. Prin asemenea autorecepari succesive rezulta in anii favorabili tulpini frumos conformate, elagate (operatie de taiere a ramurilor din partea de jos a coroanei unui arbore; elagaj) pe cativa metri. In locuri adapostite de cladiri sau de alti arbori, trunchiurile sunt frumos conformate si in multe cazuri de dimensiuni mari.

 

Varietatea tomentosa. Prezinta frunze pe fata inferioara relativ mai putin tomentoase. Are caliciu cu lobi lat-ovati si flori violete. Reprezinta varietatea tipica.

 

Varietatea lanata (Dode) C . K. Schneid. Aceasta are frunze pe fata inferioara abundent galbui-tomentoase, are caliciu cu lobi acuti, mai lungi si flori violet-purpurii.

 

Lujerii de un an sunt verzi, glandulosi, parosi, iar cei de doi ani sunt bruni. Prezinta inflorescente mai mici, de 25 - 30 cm. Corola pana la 7 cm, palid violeta cu pete galbui in interior, lobii superiori ai caliciului obtuzi, cei inferiori acuti. Capsula ovoidala este de 3 - 4 cm lungime.

 

 

Initial descrisa ca specie buna, originara din Coreea, s-a dovedit a fi o varietate de cultura, rezultata din inmultire clonala. Raspandita in culturi din Romania, in municipul Bucuresti si in 17 judete se intalnesc peste 511 exemplare cultivate in parcuri, gradini, dar si sub forma unor plantatii cu caracter forestier experimental.