Busuiocul (Ocinum basilicum) - medicament si condiment

Despre busuioc am tot vorbit. Este o planta aromatica care da un gust specific, parfumat, oricarei retete culinare care il include ca ingredient, dar si o planta medicament pentru gradina. In mancare, busuiocul se presara intotdeauna ultimul, dupa ce focul a fost stins, pentru ca temperaturile ridicate scad din aroma plantei.

Ceea ce multi nu stiu este ca busuiocul este o planta care trateaza multe afectiuni si are un rol destul de important in fitoterapie. Motivul: busuiocul contine ulei volatil bogat in multe substante benefice, cu actiuni antimicrobiene sau antiinflamatorii.

De la busuioc se foloseste planta intreaga, fara radacina, inclusiv semintele. Recoltarea se face cand busuiocul este inflorit, adica exact in aceasta perioada, cu ajutorul unui cutit. Frunzele, tulpina si semintele se lasa la uscat intr-un loc racoros, umbrit, pe o carpa curata sau foaie alba de hartie (nu pe hartie de ziar, pentru ca cerneala tipografica contine plumb).

Busuiocul este tratamentul perfect...

... chiar si numai pentru ca este un dezinfectant 100% natural, pentru diferite rani, ulceratii sau leziuni infectate, intepaturi de albine sau viespi, afte, gingivite sau stomatite.

Pentru tratarea ranilor se recomanda folosirea frunzelor de busuioc proaspete si zdrobite, aplicate direct pe locul infectat; la fel, pentru ca intepaturile de albine sa nu se umfle locul respectiv trebuie frecat cu frunzele pisate. Pentru afectiunile enumerate mai sus se mai foloseste sub forma de decoct sau infuzie (pentru gargara, bai sau spalaturi, in cazul afectiunilor stomatologice). Sucul frunzelor proaspete de busuioc trateaza negii dupa aplicari repetate.