Ciuperci mici si ciuperci mari: principalele culturi

 

Acestea prezinta cei mai numerosi reprezentanti si se regasesc in toate grupurile principale din regnul Mycota. Marea lor majoritate sunt de dimensiuni microscopice sau abia vizibile cu ochiul liber. Ele sunt raspandite pretutindeni unde se gasesc resturi vegetale sau animale, pe care le descompun.

 

Multe dintre ele sunt de un real folos oamenilor, fiind cunoscute si utilizate in diverse domenii ale vietii economice. Exista numeroase specii de fungi microscopici (drojdii, mucegaiuri) cu rol esential in obtinerea unor alimente, bauturi, medicamente:

 

– branzeturi, cum sunt Camembert (cu Penicillium camembertii), Roquefort (cu P. roquefortii);

 

– bauturi, ca vinul (cu Saccharomyces ellipsoideus, S. apiculatus), berea (cu Sacharomyces cerevisiae, S. carlsbergensis), kefirul (cu S. kefir, S. fragilis) s.a.;

 

– medicamente – de exemplu penicilina (cu Penicillium notatum), cortizonul, vitamine din grupul B (cu S. cerevisiae cultivata pe malt) s.a. – ce au generat progrese spectaculoase in domeniul farmaceutic si cel medical etc.

 

In acelasi timp, insa, unele ciuperci microscopice pot provoca si mari neajunsuri: imbolnaviri la plante, animale si oameni, deprecierea alimentelor si a bauturilor, a constructiilor, a operelor de arta

 

 

In aceasta categorie sunt cuprinse fungii al caror corp de fructificatie este destul de mare pentru a putea fi observat cu usurinta – dimensiuni mai mari de 0,5 cm. 

Acestia cunosc o larga raspandire in intreaga lume. Numarul speciilor de macrofungi (macromicete) cunoscute pana in prezent depaseste 16.000, dintre care cca.12.000 sunt semnalate in flora spontana din Europa si America de Nord.

 

Macromicetele prezinta alcatuirea cea mai complexa din lumea fungilor, in randul lor gasindu-se reprezentanti din categoriile ascomicete si indeosebi bazidiomicete.

 

Ele au influentat pozitiv dezvoltarea societatii umane, o parte fiind cunoscute si folosite de catre oameni din timpuri stravechi.

 

Iata un exemplu: obtinerea si folosirea focului, cu importanta sa covarsitoare in evolutia umanitatii, datoreaza mult unui gen de ciuperci care cresc pe trunchiul arborilor – „buretii iasca“ precum Ungulina (syn. Fomes) fomentarius (lat. fomentarius = care intretine focul). Bucati din acesti bureti uscati captau scanteile obtinute prin ciocnirea a doua pietre (pirita si silex) si se aprindeau apoi destul de usor, furnizand pretioasa flacara pentru focul din vatra. 

 

In unele habitate preistorice datand de acum 8.000 de ani, s-au gasit fragmente lemnoase de mesteacan cu iasca, utilizate in acest scop. Ciupercile mari si-au revelat in timp, prin unii reprezentanti comestibili din flora spontana, extraordinare calitati nutritive, gastronomice sau terapeutice. 

 

Din numarul mare de specii comestibile sau cu alte utilizari, ce depaseste 250 in intreaga lume, doar 25-30 sunt in prezent cultivabile. Dintre acestea, 10-12 specii fac obiectul unei culturi eficiente economic, cu caracter intensiv.

 

Pe langa speciile comestibile, benefice, in natura se gasesc si numeroase ciuperci necomestibile, toxice sau otravitoare, iar oamenii au invatat sa le cunoasca si sa se fereasca de ele.

 

Uneori le-au folosit in mod benefic, pentru prepararea unor „leacuri“ utile in anumite afectiuni sau rani capatate in razboaie, datorita efectului lor hemostatic.

 

In unele zone ale lumii, populatiile bastinase – de pilda aztecii si mayasii, pe teritoriul de azi al Mexicului si Americii Centrale – au practicat din cele mai vechi timpuri unele ritualuri mistice bazate pe proprietatile halucinogene ale unor specii de ciuperci din genurile Psilocybe si Stropharia. Acestea prezinta si azi in lume acelasi interes, dovada fiind multe cazuri de utilizare ca droguri.

 

Alteori, insa, specii otravitoare de ciuperci au fost utilizate in scopul eliminarii unor dusmani sau rivali. Este foarte cunoscut cazul imparatului roman Claudius, care a domnit intre anii 41 si 54 d.Hr. Si care a fost asasinat prin otravire cu ciuperci, de cea de-a patra lui sotie, Juli Agrippina.