Asigurarea factorilor de confort la gainile ouatoare

Un metabolism ridicat inseamna o uzina care lucreaza intens, care transforma rapid materia prima in produs finit, proces favorabil pentru crescator, care este interesat in returnarea cat mai urgenta a cheltuielilor facute, cu un profit cat mai ridicat. 

 

Acest avantaj prezinta insa si un inconvenient. Daca celelalte pasari din gospodaria personala, incepand cu cainele sau pisica si terminand cu bovinele, se adapteaza perfect la mediul natural, contraindicandu-se chiar cresterea lor in medii artificiale, la pasari, problema se pune altfel.

Cand este prea cald, pasarea sufera puternic, sistemul ei de termoreglare este mult inferior, in comparatie cu cel al mamiferelor, pasarile nedispunand de glande sudoripare care sa le asigure un sistem eficient de lupta impotriva temperaturii exterioare ridicate.

 

De aceea, pasarile se apara impotriva temperaturii ridicate doar prin accelerarea miscarilor respiratorii (polipnee termica), in vederea evaporarii prin intermediul plamanilor a unei cantitati mari de apa si, implicit, scaderea temperaturii corporale.

 

Daca insa temperatura creste peste 32°C, pasarea incepe sa nu-si mai poata scadea temperatura pe calea accelerarii miscarilor respiratorii, iar peste temperatura de 40°C este predispusa la moarte, datorita caldurii.

 

Daca din contra, temperatura scade sub +4°C, devine critica pentru pasare, sub -5°C, pasarea incepe sa nu-si mai poata mentine temperatura corporala, la -10°C, ea isi intensifica la maximum metabolismul si poate inca rezista la frig daca este bine hranita (bineinteles ca, la aceasta temperatura, productia de oua inceteaza), pentru ca la temperaturi prelungite sub -10°C, pasarea sa fie predispusa la moarte.

 

Asadar exista o zona termica in care pasarea isi poate regla cu relativa usurinta temperatura corporala, in raport cu temperatura mediului ambiant, aceasta zona se intinde intre +4 si +24°C si se numeste zone termoreglarii fizice sau zona neutralitatii termice.

In cadrul acestei zone exista totusi o alta mai limitata, intre 16 si 20°C, dupa alti specialisti chiar intre 14 si 22°C, numita zona de confort termic, in care crescatorul trebuie sa incerce a-si plasa gainile, pentru ca acestea sa realizeze maximum de productie, cu minimum de furaje consumate. Desigur, gaina poate sa produca foarte bine si la temperatura de +10°C si chiar la +5°C, insa cu un consum mult mai ridicat de furaje.

 

Practic, cu fiecare grad de temperatura sub +16°C, pasarea consuma in plus un gram de furaj si chiar mai mult, pentru a-si mentine temperatura corporala normala. Ori, unui crescator nu-i este indiferent acest lucru.

Este mai economic sa incalzim adapostul de pasari pana la atingerea temperaturii de confort, decat sa tinem pasarile intr-un adapost friguros si sa administram zilnic acestora 10-15 grame de furaj in plus.

 

Incalzirea unui mic adapost se poate face si cu combustibil ieftin mai ales daca dispunem de o buna izolare termica, pe cand furajul administrat nu poate fi decat de cea mai buna calitate. Tot atat de inconfortabila pentru pasari este si temperatura prea ridicata. Cu cat temperatura creste, cu atat pasarea isi reduce consumul de furaje.

 

Aceasta, intrucat orice consum de furaje inseamna consum de energie, care are tendinta de crestere a temperaturii corporale, tendinta impotriva careia gaina lupta din greu, inclusiv pe calea accelerarii respiratiei prin ciocul in permanenta deschis, mijloc totusi atat de insuficient, comparativ cu arsenalul de mijloace, utilizat de mamifere (transpiratia, baia de apa/porcul, consumul de iarba verde etc.).

Si atunci pasarea recurge la reducerea consumului de furaje, cu consecinte defavorabile in productie: reducerea productiei de oua, scaderea greutatii oului, deteriorarea cojii oualor si aparitia de numeroase oua fisurate sau sparte.

 

Dar, problema este mult mai complicata, deoarece, alaturi de temperatura, alti factori de confort au un rol considerabil in viata economica a gainii. Cand temperatura este scazuta, ea este, de regula, insotita de o umiditate ridicata si de o crestere a concentratiei in gaze nocive a microclimatului din adapost.

Cand temperatura este prea ridicata, atat umiditatea scazuta, cat si cea excesiva sunt indezirabile. Daca umiditatea este foarte scazuta, in adapost se formeaza un praf care irita mucoasele, ochii, caile respiratorii si in care se gasesc numerosi germeni patogeni, mai ales in cazul cresterii pe asternut. Daca umiditatea este foarte ridicata, este scos din functiune sistemul de termoreglare, prin respiratie, al pasarii.

 

De regula, o temperatura peste 30°C, combinata cu o umiditate relativa de peste 90%, este letala pentru pasari.