Agricultura cu ţărani face din România muzeul Europei

Fiindcă Europa face de mult agricultură cu fermieri, iar la noi abia au început să apară, productivitatea cvasimedievală trage România spre coada unui clasament agricol pe care ar trebui să-l domine, Anul trecut pe vremea asta, premierul Tăriceanu spunea că România poate deveni a şaptea sau a opta putere economică a Europei. Pe ce se baza când făcea respectiva afirmaţie? Pe faptul că suntem a noua ţară din UE după teritoriu şi a şaptea după populaţie. Şi cam tot în acea zonă ar trebui să ne plasăm şi din punct de vedere economic. Din păcate însă, dacă schimbăm perspectiva de la ce ne-a dat Dumnezeu la ceea ce trebuia să adăugăm cu mâinile noastre la darurile sale, ajungem invariabil la coada clasamentelor, fie că e vorba de PIB pe locuitor, de productivitate sau competitivitate.

În loc de tigrul, råsul Europei
Să lăsăm însă la o parte noţiunile „abstracte” gen PIB per capita sau productivitate pe angajat şi să trecem să vedem care e diferenţa între ceea ce seamănă şi ceea ce culeg românii. Iată, de pildă, după suprafaţa însămânţată cu grâu, ne plasăm pe locul patru în UE, în urma Franţei, Germaniei şi Poloniei - la mică distanţă de ultimele două. Asta ar arăta că suntem o putere europeană în devenire, aşa cum sugera Tăriceanu. Numai că, atunci când ajungem să vorbim de randament, România se situează pe locul 24 în spaţiul comunitar. În timp ce la noi se recoltează 2,3 tone de grâu la hectar, bulgarii strâng 3,2 tone, ungurii - 3,8, polonezii - 4, cehii şi slovacii - 5. Performanţe de peste opt tone la hectar din agriculturile intensive ale Irlandei, Olandei, Belgiei, Marii Britanii sau Germaniei par rupte din basme.
Iar ceea ce se vede la nivelul grâului nu reprezintă o excepţie. La orz ne plasăm pe locul opt în UE, dar la producţia medie - pe 23. La rapiţă, România are a cincea suprafaţă cultivată din UE, dar ca randament e pe locul 23. La porumb suntem liderii de necontestat ai Uniunii, însă, ca producţie medie, ne găsim pe locul 18. La cartofi deţinem a treia suprafaţă cultivată, dar numai al optsprezecelea randament. În fine, la floarea-soarelui avem a doua suprafaţă cultivată, dar numai a zecea producţie medie.

Din păcate însă, şi la ceea ce ar părea că stăm bine - suprafaţa cultivată -, de fapt stăm din ce în ce mai prost. Potrivit datelor Eurostat, majoritatea membrilor estici ai Uniunii Europene şi-au păstrat ori şi-au crescut suprafeţele cultivate cu grâu în ultimii 20 de ani. Salturi spectaculoase s-au văzut în ţările baltice, unde Letonia şi-a dublat suprafaţa, iar Estonia şi-a majorat-o de cinci ori. În 1987, România cultiva grâu pe 2,4 milioane hectare, Polonia - doar pe 2,1 milioane, iar acum ei cultivă pe 2,4 milioane hectare, iar noi doar pe 2,2 milioane hectare!

Asta arată, practic, că o parte din ce în ce mai mare a suprafeţei agricole a României rămâne neînsămânţată. De la 5,3% din totalul terenului arabil în 2005 „pârloaga” a ajuns la 10,4% din total în 2009. Adică, de la 496.000 de hectare lăsate necultivate în urmă cu patru ani, am ajuns la 980.000. Şi respectiva suprafaţă ar fi fost mai mare, noroc cu rapiţa pentru biocombustibili, care de la 87,8 mii hectare în 2005 a ajuns la 440.000 hectare în 2009 şi, probabil, se va cultiva pe 490.000 hectare în 2010.

Dar norocul e o chestiune relativă. În loc să nu se planteze nimic, se pune rapiţă. Însă în urmă cu două decenii se cultivau pe mii de hectare plante textile (in şi cânepă), tutun sau sfeclă de zahăr. Acum culturile de in şi cânepă totalizează, împreună, sub 30 de hectare, tutunul a scăzut de la 9.000-12.000 hectare, la 885, în timp ce sfecla a căzut „victimă” negocierilor cu UE.

Citeste mai mult in Saptamana Financiara