Amintiri despre zootehnia Epocii de Aur: Productii-record cu gainat si cetina de brad

Lui Constantin Ciutacu i se potriveste de minune expresia “este o figura”. La 68 de ani, este acelasi personaj incomod ca in urma cu 20-30 de ani, pe vremea când era medic veterinar-sef de ferma. In plina sedinta de partid, spunea lucrurilor pe nume, insa intotdeauna acoperit de date. Timpul nu i-a indulcit stilul si nici nu a tocit asperitatile amintirilor din tinerete si din “Epoca de Aur”.

Constantin Ciutacu a colindat aproape toata tara inainte de a deveni bacauan. S-a nascut in Bucuresti, a trait in Oltenia si Bucovina, iar din 53 este “cu totul moldovean”. De mic i-a placut sa trateze animalele, pasiune mostenita de la tatal sau, veterinar la Medgidia. Caii si cele 20 de hectare de pamânt ale parintilor i-au transformat in chiaburi. A suferit din aceasta cauza. Abia dupa 5 incercari a fost primit la facultate, când se mai relaxase regimul. Meseria l-a purtat pe la ferme din tara, iar când a reusit, cu greu, un transfer la Bacau, a ramas aici.


“Calatorisem in strainatate si visam sa traim civilizat. La Husi, nu se putea. Imediat dupa transfer a inceput beleaua, anii crunti in care Ceausescu a strâns surubul sa plateasca datoriile.”

In zootehnie nu mai era viata. Raportarile false si umflate devenisera ceva obisnuit. “Eram urmariti si luati la rost si daca scadea laptele la o vaca. Se mintea sa dea cifrele bine si se stia.” La CAP mureau vitele de foame. In ultimii ani ai “Epocii de Aur” s-au primit indicatii incredibile. Pentru a hrani animalele, muncitorii erau obligati sa toace cetina de brad. Vitele se topeau pe picioare. O alta “delicatesa” era gainatul de la Avicola. “Continea proteine, dar si acid uric toxic. Al treilea fel de mâncarea era tocatura de crengi de vie, ce ramânea de la curatat, primavara. Nu stiu unde s-ar fi ajuns”.

Citeste mai mult in Desteptarea