Cluj: Apicultorii trebuie sprijiniţi să îşi exporte mierea românească de calitate

România are nevoie de legi care să aducă mierea premium românească pe piaţă, nu să o elimine, a declarat, duminică, pentru AGERPRES, renumitul apicultor Aron Stoica din Câmpeni (Alba) Potrivit acestuia, exportul de miere în Uniunea Europeană este extrem de dificil pentru apicultorii români, fiind îngreunat şi chiar imposibil din cauza birocraţiei locale excesive.
'În România, pentru a exporta o tonă de miere îţi trebuie o tonă de hârti, mii de ştampile, mii de formalităţi inutile. În Austria, mici producători de miere îşi procesează singuri mierea şi nu este nevoie de coloşi, precum în România', a declarat Aron Stoica.

El a afirmat că mierea din Munţii Apuseni are o savoare aparte, diferită de mierea din Bărăgan. În Munţii Apuseni, mierea este bio prin natura lucrurilor, nefiind nici o zonă poluată.

'Inexplicabil, România importă lapte şi legume, când din Munţii Apuseni se pot aduce cele mai curate produse pentru consumul populaţiei. Mica producţie agricolă din Apuseni ar trebui să fie valorificată, regional, la preţul corect. Este absolut necesară demararea acestui proces pentru relansarea producţiei locale, ieşirea din sărăcia lucie şi împiedicarea depopulării masive a satelor', susţine Aron Stoica.

El spune că la nivel naţional sunt, la ora actuală, mulţi apicultori, dar din păcate o mare parte dintre ei practică fără cunoştinţe de specialitate creşterea albinelor. Pentru acest domeniu este necesară pregătirea profesională temeinică, prin studii universitare, susţine Aron Stoica. El a amintit că în Munţii Apuseni mai sunt doar trei apicultori profesionişti, care îşi câştigă cu suficiente dificultăţi existenţa, restul fiind amatori, o parte dintre ei pensionari, care mai câştigă bani în plus din această îndeletnicire.

'Nu este suficientă pasiunea, viaţa albinei trebuie cunoscută de la A la Z. Natura este din ce în ce mai agresivă şi orice factor de mediu trebuie corect interpretat şi luate urgent măsurile corespunzătoare. Altfel se aduc, voluntar sau involuntar, deservicii majore sectorului apicol. Dar în mod sigur, România ar trebui să fie pe primul loc în lume în privinţa calităţii mierii. Flora ţării este extraordinară, zona montană este nepoluată, departe de zonele industriale. Mierea din România nu seamănă cu nicio miere din Vestul Europei, din America de Sud sau din China. O spun în cunoştinţă de cauză, ca apicultor format la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, dedicat profesional, de trei decenii, creşterii albinelor. Am comparat tipurile de miere din multe ţări, niciuna nu are proprietăţile rare ale celei din România', a explicat apicultorul din Câmpeni.

Mari procesatori şi exportatori trimit miere românească în ţări europene, unde intră în cupaje cu alte tipuri de miere ieftină, spune Aron Stoica.

'Se face piaţă pentru alţii şi nu pentru apicultorii cu miere premium din România. Este nevoie neîntârziată de proceduri ferme prin care mierea românească să fie protejată pentru calitatea ei de super-produs mondial. Este în dezavantajul ţării ca mierea premium să fie dată ca o marfă de duzină, când este la cel mai înalt nivel al calităţii. Paradoxal, România importă miere din Asia. Mierea din China costă 900 de dolari tona, iar gustul nu este de miere', a explicat apicultorul.

El nu este de acord nici cu importul de albine, chiar dacă sunt tot Apis Melifica, pentru că fiecare specie de albine este adaptată unei numite zone.

'Cea autohtonă, Apis Mellifica Carpatica, s-a adaptat în sute de ani la condiţiile de mediu tipic româneşti. Albinele ştiu exact şi ora la care înfloreşte o plantă. De pildă, în Italia, anumite plante dau în floare în luna martie, iar la noi doar în luna mai. Este o primă decalare. Albina din România este adaptată la temperatura medie de zece grade şi iese la cules la zece grade, cea din Italia - numai la 12 grade. Este o altă decalare. Apoi, trântorii se pot încrucişa cu Apis Melifica Carpatica şi schimba comportamentul albinelor autohtone. Apis Mellifica Carpatica este una dintre cele mai liniştite şi productive albine din câte există şi nu trebuie să ne distrugem materialul genetic', afirmă Aron Stoica, adăugând că şi monoculturile de plante afectează major viaţa stupilor, pentru că elimină diversitatea florală.

Aron Stoica a arătat, totodată, că apicultorii sunt sprijiniţi prin programe europene, dar sunt consideraţi tot agricultori, ca şi cultivatorii de grâu sau de porumb. În prezent, pentru apicultori nu există un sistem specializat prin care să îşi valorifice producţia, iar procesatorii de miere vor mereu să cumpere rapid şi foarte ieftin.

O mare problemă a apicultorilor este şi transportul anual al stupilor. Un apicultor se deplasează cu stupii, la cules, maxim o săptămână într-un an, pentru că merge o zi şi stă apoi, în natură, cu albinele, o lună. În prezent, dacă un apicultor este dotat cu un camion de tip vechi, nu mai poate circula pe drumurile publice, iar preţul unui camion nou depăşeşte posibilităţile de plată. Stoica arată că un apicultor nu are nevoie de un camion performant pentru cele şapte-opt zile când circulă efectiv cu stupii, iar de acest detaliu ar trebui să se ţină seama. În opinia sa, nu se se ţine cont de necesităţile efective şi sunt prea multe legi care nu ajută nici apicultorii, nici agricultorii. Ca şi cei ce cultivă grâul, apicultorii cumpără motorina cu 5 lei litrul.

'Mierea este un balsam, un miracol pentru viaţa omului, un aliment care îi asigură energie organismului şi care are şi componente biologice active dacă este procesată cum trebuie. Simbioza om-albină este extraordinată. Eu le ajut să trăiască, şi ele mă ajută să trăiesc', mai spune Aron Stoica.