Compostul, pur si simplu. Principalele tipuri de compost ce pot fi produse in gospodarie

Care sunt principalele tipuri de compost? Care sunt cele mai cunoscute metode de compostare? Cum se poate produce compostul în gospodărie? La aceste intrebari a avut amabilitatea sa ne raspunda domnul dr. ing. Ion Toncea, INCDA Fundulea.
Tipuri de compost
Realitatea sugerează clasificarea composturilor în funcţie de sursa de materiale organice.

Compostul de casă sau vermicompostul
Acest compost se produce în casă, din deşeuri menajere şi cu ajutorul râmelor şi, ca atare, este cunoscut mai ales sub numele de vermicompost.

Vermicompostul este un îngrăşământ organic de culoare neagră format dintr-un amestec de dejecţii (coprolite) de râme, materiale organice în diferite stadii de descompunere, coconi de râme, râme vii şi alte vieţuitoare. Coprolitele sunt o masă biologic activă formată din numeroase bacterii, enzime şi resturi organice nedigerate de râme.

Un alt component important al vermicompostului este humusul, un material complex bogat în acid humic şi, desigur, în forme uşor asimilabile de către plante de calciu, fier, potasiu, sulf şi fosfor.

Compostul de grădină sau de curte
Compostul de curte este un îngrăşământ organic rezultat în urma fermentării controlate a unui amestec de deşeuri zootehnice şi de resturi vegetale care se produc şi prisosesc în gospodăriile şi grădinile (curţile) ţărăneşti.

Datorită volumului relativ mic de deşeuri organice care se produc zilnic într-o gospodărie, inclusiv în cele profilate pe creşterea animalelor, procesul de compostare se desfăşoară în două etape:

• etapa de colectare a materialelor organice, care de obicei se face într-un recipient sau loc special amenajat (betonat şi cu fosă de colectare a dejecţiilor lichide) în curtea casei sau a fermei şi în apropierea sursei de materiale;
• etapa de compostare propriu-zisă, care se desfăşoară pe un teren îndepărtat de locuinţele oamenilor, adăposturile de animale şi de sursele de apă potabilă sau, cel mai bine, pe câmp, la cel mai apropiat capăt al parcelei care urmează a fi fertilizată cu îngrăşăminte organice.

Compostul comunitar
Până nu de mult, acest tip de compost era denumit compost urban din cauză că se producea numai pe platformele (gropile) de gunoi orăşeneşti.

Aşadar, compostul comunitar este un îngrăşământ organic care se (poate) produce din deşeurile organice colectate de la populaţie. Acest compost se produce, de asemenea, în două etape: o primă etapă de colectare selectivă (separată) a deşeurilor şi alta de compostare centralizată.

Sfatul meu pentru toţi ţăranii şi orăşenii este să colecteze deşeurile organice separat şi apoi să le composteze conform uneia din reţetele de compostare descrise în continuare, pentru că toţi au nevoie de compost, cel puţin pentru a schimba pământul la florile de apartament sau pentru a îngrăşa terenul din grădiniţa de flori şi, eventual de legume.

La noi, colectarea şi compostarea gunoaielor menajere comunitare, atât organice, cât şi anorganice se face de-a valma şi, în acest fel, sporesc doar numărul şi volumul gropilor de gunoi, iar când se aplică pe teren fac mai mult rău decât bine ca urmare a infestării acestora cu o cantitate apreciabilă de deşeuri anorganice – plastice, metale, sticle, textile sintetice.

Această metodă de colectare şi compostare comună a deşeurilor menajere este însă de dorit, dar, aşa cum spune domnul Prof. dr. ing. Gheorghe Ştefanic, lipsesc instalaţiile şi echipamentele mecanice necesare de separare, după compostare, pe categorii şi fracţii de materiale organice - compost şi anorganice – plastic, metal, sticlă, textile sintetice etc.

Compostul de câmp
Acest tip de compost este invenţia şcolii elveţiene de agricultură organică a lui Muller şi Rusch şi se produce direct în câmp din resturile vegetale care rămân după recoltarea plantelor cultivate, inclusiv a buruienilor care le însoţesc, precum şi din plantele cultivate ca îngrăşăminte verzi, în amestec cu puţin pământ din stratul superficial al solului pe care au crescut.

Compostul pentru ciupercării
Face parte din categoria composturilor speciale şi se produce, oriunde există spaţii acoperite (remize, şoproane, magazii, beciuri etc.), dintr-un amestec de gunoi de cal sau/şi de păsări şi paie de grâu, secară, triticale, orz sau orez, proaspete (nu mai vechi de 1 an) şi nealterate, precum şi substanţe minerale (amendamente calcaroase, superfosfat şi uneori uree tehnică, care poate fi înlocuită cu urină şi must de gunoi), corespunzător cerinţelor ciupercilor privind conţinutul de carbon şi de azot şi reacţia (slab alcalină: pH = 7-8) mediului de nutriţie. De asemenea, acest compost se deosebeşte de celelalte tipuri, prin timpul relativ scurt de producere (~ 30 zile) şi respectarea ad litteram a reţetei de compostare.

Care sunt cele mai cunoscute metode de compostare?
În funcţie de modul cum se desfăşoară procesele de compostare a materialelor organice, metodele de compostare se grupează în două categorii:

• metode aerobe, sau de tip INDORE, prin care se asigură prezenţa şi, mai ales, circulaţia aerului în grămada (platforma) de compost;
• metode anaerobe, sau de tip BANGALORE, prin care nu se permite circulaţia aerului în platformă, deoarece grămada de compost se spoieşte cu pământ sau se acoperă ermetic cu folie sau cu un strat gros de iarbă.

Ca orice lucru făcut de om, nici una din aceste metode nu este însă perfectă, fiecare având atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Metode aerobe - avantaje:

• Descompunere rapidă şi completă a materialelor organice.
• Distrugere, aproa-pe totală, a semin-ţelor de buruieni şi a sporilor de microorganisme patogene.
• Control total asu-pra proceselor de fermentare.

Metode aerobe - dezavantaje:

• Pretenţioase faţă de locul şi mărimea platformei de compostare.
• Consum mai mare de apă şi de forţă de muncă.
• Pierderi mai mari de azot.

Metode anaerobe - avantaje:

• Accesibile celor cu mai puţină experienţă.
• Puţin pretenţioase faţă de mărimea şi locul de amplasare a platformei.
• Consum mic de apă şi de forţă de muncă.
• Producţie mai mare de compost.
• Pierderi mici de azot.

Metode anaerobe - dezavantaje:

• Descompunere înceată şi incompletă a materialelor organice.
• Distrugere parţială a seminţelor de buruieni şi a sporilor agenţilor patogeni.
• Control limitat al fermentării.

Din dorinţa de a reduce timpul de producere a compostului, cheltuielile cu forţa de muncă şi consumul de apă şi de alte materiale specifice, producătorii de compost combină, deseori metodele aerobe cu cele anaerobe. Un astfel de caz este compostarea în gropi de pământ şi în bazine betonate sau metalice neacoperite, unde numai partea de deasupra grămezii este în contact cu atmosfera.

Cum se poate produce compostul în gospodărie?
Înainte de descrierea reţetelor de compostare, dr. ing. Ion Toncea enunta 4 reguli de bază ale procesului de compostare:

• Compostul se produce cât mai aproape de sursa de „materii prime”!
• Cel mai bun compost se obţine din amestecul mai multor materiale organice şi, uneori, minerale diferite!
• Amestecul pentru compostare se realizează din cantităţi, relativ egale de materiale organice verzi şi uscate, mari şi mărunte şi proaspete şi vechi!


• Evoluţia proceselor de compostare şi, desigur, calitatea compostului depind de modul cum este dirijată proporţia dintre apa şi aerul din grămada de compost!

Maine, joi 15 aprilie, RECOLTA.EU vă prezintă 4 reţete de compostare, câte una pentru fiecare tip de compost, care pot fi însuşite ca atare sau adaptate condiţiilor din fiecare gospodărie şi fermă.

Despre autorul acestui material
Ion Toncea

Profesia: Inginer agronom; Cercetator stiintific principal gradul I
Data nasterii: 29 iulie, 1946
Nr. de ani cu firma/entitatea: 32; Nationalitate: romana

Membru in organizatii profesionale:
Societatea Nationala de Stiinta Solului - membru;
Asociatia Romana pentru Agricultura Durabila - presedinte;
Federatia Nationala de Agricultura Ecologica - presedinte;
Federatia Internationala a Miscarilor privind Agricultura Organica (IFOAM) – membru;
Ca membru si conducator al a cestor organizatii profesionale militez pentru respectarea statutului si realizarea scopului si obiectivelor acestora prin initierea, organizarea si participarea la diferite activitati specifice, atragerea de noi membri, popularizarea activitatii acestora prin prelegeri si articole de presa, reprezentarea si sustinerea lor in structurile si forumurile nationale si internationale si asocierea cu alte structuri similare si guvernamentale din tara si strainatate.

Calificari (cheie):

Agrochimie;
In perioada 05.01.1976 – 01.09.1992 am lucrat la laboratorul “Ingrasaminte, amendamente si izotopi” din cadrul Institutului de Cercetari pentru Cereale si Plante Tehnice Fundulea, judetul Calarasi, unde m-am format ca cercetator stiintific si am obtinut titlul de doctor in agrochimie. In aceasta calitate am coordonat 10 proiecte de cercetare – dezvoltare si am participat la numeroase consfatuiri si simpozioane interne si internationale, unde am prezentat tot atatea comunicari si referate stiintifice. De asemenea, am publicat peste 65 lucrari stiintifice si 2 carti: “Optimizarea sistemului de cultura a plantelor” si “Cultura florii-soarelui” si am elaborat programele informatice “SISTFERT” si “PROGNOZ” pentru elaborarea planurilor de fertilizare, respectiv, pentru prognoza productiei la culturile de camp.

Ingineria Sistemelor Agricole;
Bazele acestei specializari au fost puse in perioada 1987 – 1990, cand am coordonat, impreuna cu Profesorul Dumitru TEACI, programul national de cercetare “Agroecosisteme intensive zonale”. Acest domeniu mi-a devenit mult mai cunoscut dupa 1991, cand am fost promovat profesor asociat la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara - Bucuresti, unde, in calitate de titular a doua discipline noi - “Teoria Sistemelor de Productie” si “Analiza si Proiectarea Sistemelor Agricole”, am elaborat programele de invatamant si, am publicat,, impreuna cu profesorul Ioan Alecu , lucrarea “Ingineria Sistemelor Agricole”.

Agricultura Ecologica;
Aceasta calificare este atestata de titlul de “Master of Science in Agricultura Ecologica” acordat de Universitatea Agricola Wageningen din Olanda ca urmare a cursurilor efectuate in perioada 1992 – 1994 si de activitatea desfasurata dupa aceea, ca cercetator stiintific la INCDA Fundulea si presedinte al Asociatiei Romane pentru Agricultura Durabila si al Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica.

Ultimii 14 ani i-am consacrat cercetarii, inovarii si promovarii sistemelor agroecologice prin coordonarea sau/si participarea la 14 proiecte de cercetare, publicarea a 50 lucrari stiintifice, in reviste de specialitate din tara si strainatate, a doua carti – “Ghid practic de agricultura ecologica” si “Metode ecologice de protectie a plantelor” si a brosurii “Compostul ¬– Pur si Simplu”, precum si prin participarea la peste 80 de seminarii, simpozioane, conferinte si mese rotunde nationale si internationale.

Manager de proiect;
In conformitate cu Certificatul de Competente Profesionale seria A Nr. 009930 al Consiliului pentru Standarde Ocupationale si Atestare, eliberat de Centrul de Evaluare „Fundatia Actiunea Civica” la data de 07 august 2007, an fost declarat competent in urmatoarele domenii si unitati de competenta: Organizare si Management.
Data: 06/07/2008