Culturile succesive de legume

Culturile succesive reprezintă sistemul prin care pe aceeaşi supra­faţă de teren se cultivă una după alta două sau mai multe culturi într-un an. Culturile succesive reprezintă o necesitate deoarece permit folosirea intensivă a terenului, folosirea raţională a forţei de muncă şi a mijloacelor de producţie; o eşalonare mai bună a consumului de legume; obţinerea de venituri importante la unitatea de suprafaţă.
La stabilitatea schemelor de culturi succesive se ţine seama de parti­cularităţile biologice ale speciilor, respectiv familia botanică, perioada de vegetaţie, caracteristicile sistemului radicular, cerinţele faţă de tempe­ratură, apă şi elemente minerale.

Speciile legumicole ce se succed trebuie să facă parte din familii botanice diferite pentru a evita transmiterea de la o cultură la alta a bolilor şi dăunătorilor comuni.

La stabilirea schemelor de succesiuni se aleg specii cu perioade de vegetaţie diferite, unele cu perioada de vegetaţie mai scurtă şi altele cu perioada de vegetaţie mai lungă.

Plantele cu un sistem radicular superficial trebuie să fie urmate de plante cu sistem radicular profund (sau invers), pentru a se valori­fica în mod corespunzător rezervele de apă şi elemente nutritive din sol.

Speciile mai puţin pretenţioase la căldură pot fi semănate sau plantate din toamnă, reuşind să ierneze în câmp în bune condiţii şi să se recolteze primăvara timpuriu (Ex. salata, spanacul, ceapa pentru stufat, usturoiul). Alte specii (varza, gulia, conopida) permit înfiinţarea culturilor primăvara devreme, reuşind să asigure producţii timpurii şi creand posibilitatea efectuării altor culturi.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă constituie un criteriu important la stabilirea culturilor succesive, întrucât la acestea consumul de apă este ridicat.

Culturile succesive de legume pretind existenţa în sol a substanţelor nutritive necesare în cantităţi corespunzătoare.
După plantele legumicole care consumă mult azot (spanac, salată, ceapă pentru stufat, vărzoase) se vor cultiva specii cu cerinţe mai reduse faţă de acest element (tomate, castraveţi, morcov, fasole etc).

În cadrul succesiunilor speciile trebuie stabilite în aşa fel încât să se poată utiliza maşinile şi utilajele din dotare pe tot fluxul tehnologic deoarece în acest mod se diminuează consumul forţei de muncă pentru lucrările manuale.

În cadrul acestui sistem de cultură, deosebim o cultură de bază sau principală (cea care ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp, care are importanţă economică mai mare şi care asigură producţii mai ridicate) şi culturi secundare care ocupă terenul o perioadă mai scurtă de timp şi în general asigură producţii mai mici.

Atunci când cultura secundară se cultivă înaintea culturii de bază se numeşte cultură secundară anterioară sau premergătoare, sau anticipată. Atunci când cultura secundară se cultivă după cultura de bază se numeşte cultură următoare sau succesivă.

Culturile succesive în câmp sunt foarte numeroase şi reprezintă un imperativ de intensificare continuă a producţiei de legume atât pe suprafeţe mari, cât şi pe suprafeţe mai mici deţinute de cultivatorii particulari.

În cadrul succesiunilor pot intra trei specii (situaţii mai rare) sau două specii, situaţie întâlnită mult mai frecvent. Se urmăreşte ca terenul să fie folosit o perioadă mai lungă de timp. La elaborarea tehnologiilor de cultură se va urmări ca lucrările solului, fer­tilizarea de bază şi fazială, irigarea, erbicidarea etc. să se efectueze astfel încât să servească tuturor culturilor legumicole din succesiune.

În cazul schemelor cu trei culturi se poate recurge la înfiinţarea din toamnă a culturilor de spanac, salată sau ceapă verde (în prima decadă a lunii octombrie) recoltarea acestora va avea loc primăvara până la data de 20 aprilie, urmează înfiinţarea culturii de tomate timpurii care durează până la data de 15-20 iulie, apoi se înfiinţează o cultură de conopidă de toamnă care se desfiinţează la sfârşitul lunii octombrie.

Dintre schemele frecvente cu două culturi se pot menţiona: varza tim­purie (15 III - 15 VI) urmată de fasole păstăi (20 VI - 10 X); mazăre (10 III-25 VI) urmată de varză de toamnă (1 VII- 15 XI); conopidă timpurie (15 III- 15 VI) urmată de castraveţi de toamnă (20 VI- 30 IX); cartof timpuriu (20 III - 20 VI) urmat de varză de toamnă(25 VI - 15 XI); tomate timpurii (20 IV - 10 VIII) urmate de spanac (15 VIII - 30 IX); ceapă verde plantată din toamnă (20 IX - 1 V) urmată de vinete sau ardei gras (10 V - 10 X) etc.

Ţinând seama de condiţiile concrete ale zonelor de cultură şi unităţilor producătoare se pot efectua numeroase alte combinaţii. Literatura de specialitate subliniază rezultatele de producţie şi economice superioare, obţinute prin practicarea culturilor succesive. În zona Podişului Transilvaniei cele mai bune scheme s-au dovedit a fi: gulioare -castraveţi (cu producţia de 27,2 t/ha şi o rată a rentabilităţii de 92,7%) şi cartofi-gulii (42,5 t/ha şi 93% rata rentabilităţii) (Indrea D., 1979).

Culturile succesive de legume în sere prezintă unele particularităţi în principal datorită gamei reduse de specii cultivate.Ponderea cea mai mare o au tomatele, urmate de castraveţi şi ardei gras. Se mai pot cultiva vinete şi pepeni galbeni. Din cauza acestui sortiment limitat nu se pot aplica în practică recomandările valabile pentru rotaţii şi succesiuni cu plante legu­micole din câmp.

Apar adesea situaţii în care tomatele se cultivă în suc­cesiune două sau mai multe cicluri pe acelaşi teren. Dacă se ţine seama de faptul că ardeiul şi vinetele fac parte tot din familia Solanaceae, lucrurile se complică şi mai mult. Totuşi trebuie să se ţină seama de posibilitatea efectuării dezinfecţiei termice şi chimice a solului, ca şi efectuarea culturilor fără sol, metodă extinsă foarte mult şi în ţările din Vestul Europei.

Limitarea consumurilor energetice în sere a făcut posibilă evitarea monoculturii, prin introducerea unui ciclu de salată, pe durata lunilor mai reci şi deficitare în lumină (decembrie- ianuarie). În acest scop este necesar ca încă de la începutul lunii decembrie să fie încheiate culturile din ciclul al doilea (tomate sau castraveţi), să se pregătească sera şi să se înfiinţeze cul­tura de salată cu răsaduri produse prin repicarea sau semănarea direct în ghivece nutritive. În unele sere drept cultură intermediară se cultivă gulioare şi pe suprafeţe mai mici mărar sau pătrunjel pentru frunze .
În sere culturile se realizează în două cicluri: ciclul I: iarnă-vară; ciclul II: vară-iarnă.

Cele mai răspândite scheme sunt: tomate ciclul I urmate de tomate ciclul II; castraveţi ciclul I, tomate ciclul II; ardei gras ciclul I, tomate ciclul II; vinete ciclul I; tomate ciclul II; fasole urcătoare ciclul I, tomate ciclul II, pepeni galbeni ciclul I, tomate ciclul II; ardei gras ciclu prelungit, salată etc.

O combinaţie reuşită, pe o perioadă mai lungă de timp se poate realiza cu flori astfel: castraveţi ciclul I (20 XII - 20 VI), garoafe 2 ani, tomate ciclul II (10 VII - 1 XII).

În apropierea centrelor urbane şi industriale, un exemplu de folosire intensivă a terenului prin culturi succesive îl constituie fermele specia­lizate în producerea legumelor verdeţuri pentru eşalonarea cât mai îndelungată a livrării acestora (salată, mărar, pătrunjel pentru frunze, ceapă şi usturoi pentru stufat). Aceste specii nepretenţioase la căldură şi cu perioada de vegetaţie scurtă, se pot înfiinţa în fiecare lună, din martie până în noiembrie şi se pot recolta eşalonat din mai până în toamnă târziu, (Ruxandra Ciofu, 1994).

Culturi succesreprezentând o cale de recuperare a cheltuielilor efectuate în special cu folia de polietilenă.

În ciclul prelungit pot fi cultivate ca specii principale: tomatele, ardeiul gras, vinetele, castraveţii, pepenii galbeni. În cazul efectuării cul­turilor succesive, de bază vor fi tot culturile cu mare pondere ca: tomatele, castraveţii, ardeiul gras, vinetele, varza timpurie, conopida, fasolea pentru păstăi, iar secundare: salata, spanacul, ceapa verde, usturoi verde, ridichi de lună, gulioare etc.

În cazul culturilor efectuate în solarii este foarte important să apelăm la soiuri şi hibrizi cu adaptare la condiţiile de mediu specifice şi în gene­ral, cu perioadă scurtă de vegetaţie. În acest fel succesiunile devin mai dinamice şi asigură o folosire mai intensivă a terenului.ive de legume în solarii se practică cu foarte bune rezultate.

În solarii se pot efectua atât culturi prelungite, cât şi succesiuni de mai multe culturi, acestea reprezentând o cale de recuperare a cheltuielilor efectuate în special cu folia de polietilenă.

În ciclul prelungit pot fi cultivate ca specii principale: tomatele, ardeiul gras, vinetele, castraveţii, pepenii galbeni. În cazul efectuării cul­turilor succesive, de bază vor fi tot culturile cu mare pondere ca: tomatele, castraveţii, ardeiul gras, vinetele, varza timpurie, conopida, fasolea pentru păstăi, iar secundare: salata, spanacul, ceapa verde, usturoi verde, ridichi de lună, gulioare etc.

În cazul culturilor efectuate în solarii este foarte important să apelăm la soiuri şi hibrizi cu adaptare la condiţiile de mediu specifice şi în gene­ral, cu perioadă scurtă de vegetaţie. În acest fel succesiunile devin mai dinamice şi asigură o folosire mai intensivă a terenului.