De ce nu ne iubim satul

Pe aceasta criza economica, care loveste in fiecare cetatean onest si muncitor, a gasi un loc de munca este sinonim cu a cauta o perla intr-un munte de nisip. Indiferent cat de prost sau nu esti platit, ocazia de a te duce opt ore pe zi la locul de munca inseamna, in zilele noastre, mai mult decat un vis. Spre surprinderea noastra insa, o informatie de ultima ora ne-a convins sa credem ca moftul si infatuarea fac casa buna cu prostia.

Asadar, stirea in cauza ne anunta ca, desi anul acesta s-a inregistrat cea mai mare concurenta pentru ocuparea unui loc vacant in Invatamant, foarte multi promovati, cu medii bune si foarte bune, au refuzat catedrele libere din scolile de la sate. Potrivit informatiei de presa, in aceasta situatie se afla mii de dascali care au dat cu piciorul la ocazie. Chiar daca suntem nostalgici dupa amintirile lui Creanga si Sadoveanu din povestirile despre invatatorii lor, nu suntem in masura sa facem “elogiul muncii de la tara”.


Totusi, indurereaza aceasta stare de fapt din doua motive. Primul este din ratiuni economice. Ca debutant in cariera de dascal, a preda intr-o clasa dintr-o scoala sateasca iti aduce un venit - salariu plus sporurile rurale - mai mare decat un profesor cu gradul II de la oras. Problema navetei il agaseaza pe dascal cel mult opt luni pe an (punand la socoteala scurtele si lungile vacante, sfarsiturile de saptamana, zilele metodice), dupa care, indiferent cat de grea ar fi situatia, intotdeauna se gaseste un sprijin din partea primariei atunci cand in satul uitat de Dumnezeu a poposit in sfarsit un titular calificat pentru prichindei.

Citeste mai mult in Gardianul