De ce nu se dezvoltă agricultura ecologică în România

La 65 de kilometri de Bucureşti, în comuna Dor Mărunt, din judeţul Călăraşi, se află societatea „EcoLife Bio”, care a luat naştere la iniţiativa francezului Gilles Caillaud. Acesta a adus din Franţa expertiza bio. Ferma se întinde pe şase hectare şi este cultivată cu 24 de soiuri de legume.

„De fiecare dată ne străduim să oferim o gamă cât mai variată de legume”, declară Simona Dimache, inginer agronom, responsabilă cu dezvoltarea. Începuturile, spune Simona, au fost modeste. „Activitatea a început încă din 2006, pe o parcelă mică, având doar câteva tipuri de seminţe aduse din Franţa; în toamna aceluiaşi an am cultivat un hectar de varză şi am demonstrat că este posibil să cultivăm bio la Dor Mărunt.”La început, mai povesteşte Simona, oamenii erau „puţin mai reticenţi la noţiunea de ecologic, poate şi prin faptul că tot mai mulţi ţărani specificau în pieţe că marfa pe care o produc este ecologică şi nu înţelegeau de ce noi avem un certificat prin care se putea verifica. Dar cel mai mult ne bucură interesul tot mai multor persoane pentru o alimentaţie sănătoasă.”


Pentru că România nu a fost chimizată foarte mult faţă de alte ţări europene, agricultura bio poate fi practicată cu succes.

„Dacă stăm să ne gândim, sunt şi acum hectare întregi de pământ care stau nelucrate de destul de multă vreme, iar acesta este un prim pas pentru agricultura ecologică. Pornim de la teren, continuăm cu seminţele şi cu respectarea normelor fito-sanitare din producţie, şi ajungem să avem un produs ecologic”, spune Simona Dimache. Însă problema cea mai mare este că în România nu există o bancă de seminţe ecologice, ele trebuie aduse iniţial din străinătate, unde sunt foarte scumpe.

Simona Dimache este responsabilă cu dezvoltarea fermei ecologice de la Dor Mărunt, judeţul Călăraşi

O altă fermă ecologică aparţine inginerului agronom Aurel Petruş. Acesta cultivă 1.200 de hectare în sistem ecologic, în comuna Ştefan cel Mare, din judeţul Călăraşi, cu porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre, lucernă, cartofi şi orzoaică.

Fermierul din Ştefan cel Mare exportă majoritatea producţiei în Germania, Austria şi Italia, România ducând lipsă în primul rând de procesatori, dar şi de o piaţă bine pusă la punct. Cu toate acestea, producătorul consideră că agricultura ecologică reprezintă viitorul în România.

Ca avantaje, ar fi potenţialul mare de fertilitate al solurilor, condiţiile climatice favorabile şi forţa de muncă, deoarece în agricultura ecologică multe activităţi, cum ar fi prăşitul, se fac manual.

Domnul Petruş consideră însă că produsele bio nu sunt suficient promovate, iar agricultura de acest tip nu este susţinută prin subvenţii adecvate. „Anul trecut, o fermă ecologică certificată a primit suma de 900 de lei, echivalentul a jumătate din preţul certificării. Repet: 900 de lei, şi credeţi-mă că nu am greşit. Lumea spune că sunt nebun că încă mă mai ocup cu asta”, afirmă Petruş.

Citeste mai mult in ecomagazin.ro