Frână la reducerea TVA pentru alimente

Volatilitatea preţurilor la alimente a deschis robinetul promisiunilor electorale. În primele cinci luni ale anului 2009, preţurile de consum la alimente au crescut cu 5,36%, ca medie armonizată, faţă de media primelor cinci luni ale anului 2008 (comparativ cu 9,88% în aceeaşi perioadă a anului 2008 faţă de primele cinci luni ale anului 2007). Acceptarea propunerii PSD şi PC, care pretinde că ar conduce la micşorarea preţurilor la alimente prin diminuarea taxei pe valoarea adăugată pentru alimentele de bază la 5%, cred că nu este oportună în România. Vedeţi secţiunea I pentru argumente contra şi secţiunea II pentru argumentele pro. Propunerea PSD este însă conformă cu directivele europene în domeniu (detalii în secţiunea III).


I. Argumente împotriva diminuării cotelor TVA la alimentele de bază:
- Aprig dezbătută în statele membre, semnificaţia sa în România prinde un cu totul alt contur şi nu cred că îşi va arăta efectele pozitive la care aspiră abordarea teoretică. Nu cred că producătorii vor reduce preţurile cu diferenţa de TVA (de fapt, nu le vor reduce deloc), în timp ce bugetul va pierde banii pe care contează cel mai mult.

- Chiar şi în ipoteza unui efect benefic temporar asupra preţurilor, orice majorare a preţului la utilităţi, materii prime şi alte consumuri materiale va fi reflectată în întregime de producători în preţ, reducerea de TVA oferindu-le o marjă suplimentară.

- Hăţişul fiscal românesc nu trebuie complicat şi mai mult. Problemele noastre de fond rămân disciplina fiscală şi resursa umană slab pregătită şi dezinteresată din organismele de control. Reducerea selectivă a TVA la produsele alimentare se va traduce repede într-un sistem coruptibil de încadrare şi rambursare a TVA şi în marje superioare ale profiturilor furnizorilor şi ale supermarketurilor. Se ştie că acest canal constituie o sursă majoră de fraudare a veniturilor statului. Curtea de Conturi reclamă adeseori acelaşi lucru.

- Sistemul fiscal românesc este în prezent net favorabil creşterii veniturilor personale, consumului şi investiţiilor, comparativ cu alte state europene.

- Piaţa românească agricolă şi de desfacere a produselor alimentare este lipsită de claritate, transparenţă şi de distribuţie echitabilă a profiturilor între producători, distribuitori şi comercianţi. Aici găsim soluţia de fond, şi nu în reducerea TVA pentru reglarea preţurilor excesive.

- Consumatorul nu va resimţi efectele pozitive, iar producătorii locali sau agricultorii nici atât. Lipsa transparenţei pieţei de produse agroalimentare favorizează practicile neloiale, încă nesancţionate. Cele mai bune conduite în materie sunt redactate doar pe hârtie. Preţurile la agricultori şi fermieri sunt în continuare de 3-8 ori mai mici decât la consumatorul final. Cel puţin în cazul pâinii, există o pronunţată evaziune şi economie neobservată, care poate creşte dacă se va institui obligaţia reducerii preţului corespunzător reducerii TVA.

- Vigilenţa bugetară este uşor sacrificată în această cursă electorală. Instinctul politicienilor pentru gestionarea instabilităţii preţurilor la alimente precipită reacţiile aparent în favoarea electoratului şi devorează fără scrupule raţiunea economico-socială. Veniturile bugetare se reduc undeva între 0,4% şi 0,8% din PIB, în funcţie de condiţiile impuse în scenariile de calcul. Adepţii reducerii TVA propun ca fondurile necesare pentru a acoperi pierderile de venituri să fie obţinute prin creşterea cu 50% a nivelului accizelor pentru iahturi, alte nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, avioane şi elicoptere de uz privat, prin creşterea accizelor la ţigarete şi tutun, confecţii din blănuri naturale, articole din cristal, produse de parfumerie, arme de vânătoare - altele decât cele de uz militar - şi la bijuterii din aur, dar nu s-a făcut o analiză detaliată în acest sens. Atractive în aparenţă, măsurile vor accentua povara fiscală în domenii încă nedezvoltate suficient în economia românească şi vor induce noi presiuni inflaţioniste prin creşterea accizelor la ţigări, fără a lua în calcul că ele nici măcar nu duc la acoperirea pierderilor de venituri rezultate din reducerea TVA.

- Se ştie că mecanismul ajutorului de stat pentru persoanele fără venituri sau cu venituri foarte mici a devenit un instrument coruptibil. De pildă, în unele primării (e.g. sectorul 5 din Bucureşti) numărul persoanelor asistate social a crescut de câteva ori în ultimii trei ani, pe criterii aberante şi oculte, deformând grav realitatea şi eludând spiritul legilor.

- România beneficiază de stocurile de intervenţie europene de produse alimentare, conform evaluărilor nevoilor proprii ale statelor membre, în favoarea persoanelor celor mai defavorizate. Comisia Europeană a aprobat pentru anul 2008 peste 24 milioane de euro, iar pentru anul 2009 peste 20 milioane euro în acest scop, dar gestionarea corectă a distribuţiei acestor produse agroalimentare devine iarăşi o problemă administrativă şi un instrument electoral (secţiunea IV).

- Avertisment: Deficitul bugetului de stat! Derapajele ar fi semnificative şi riscăm să avem un deficit bugetar semnificativ peste 5 la sută din PIB. Cărui interes serveşte, aşadar, această măsură? Răspunsul e simplu: celor care ştiu să fraudeze statul şi cred că ei nu sunt puţini.

Citeste mai