Ing. Gheorghe Bora: Cum ne pregătim pentru un nou an agricol?

Susţinând că oricine se pricepe la cultivarea pământului este o mare greşeală. Este adevărat că trăind în mediul rural şi profitând de Legea nr. 18/1991, ni se pare foarte uşor a avea pământ şi a ne considera agricultori. A ara şi a semăna nu înseamnă mare lucru; dacă nu gândim tehnologic, obţinem producţii mici şi slab calitative. Adevăraţii agricultori trebuie să cunoască, să aleagă acele variante de tehnologie adecvate condiţiilor naturale concrete locale şi economice pentru fermier.
Suntem în perioada reluării unui nou ciclu de producţie agricolă
Necesitatea de a obţine recolte mai mari şi economice la hectar înseamnă a şti să stabilim corect soiul sau hibridul cultivat, densitatea optimă, planta premergătoare, epoca de semănat, dozele optime de îngrăşăminte, modul de efectuare corectă al tratamentelor fitosanitare, felul şi numărul lucrărilor de întreţinere a culturilor şi urmărirea realizării de rezultate economice cât mai favorabile prin folosirea de resurse disponibile la un preţ de cost cât mai scăzut şi o valorificare cât mai bună.

Necesitatea şi posibilitatea alegerii tehnologiilor este dată de caracterul dinamic al factorilor de producţie cum ar fi: apariţia de noi soiuri, certificate, mai productive, mai rezistente la secetă, boli, cu parametri calitativi superiori; de apariţia unor mijloace tehnice mai performante, mai fiabile; apariţia de noi sortimente de îngrăşăminte, pesticide, mai puţin poluante, mai active sau cu un spectru mai larg de acţiune şi nu în ultimul rând nivelul resurselor financiare şi cel al forţei de muncă de care dispunem.

La rândul lor toate acestea se află în permanenţă schimbare, în fiecare există un element tehnic care se impune în procesul de producţie, care apoi crează o altă tehnologie. Alegerea celei mai potrivite tehnologii reprezintă o activitate de cunoaştere şi de coordonare de care depinde în mare măsură rezultatele economice.

Decizia pentru ce tehnologie aplicăm, revine fermierului şi prin această decizie trebuie să-şi răspundă la următoarele întrebări:

1. Ce producem? ţinând cont de destinaţia producţiei (consum, industrializare, seminţe sau furaje);
2. Cât producem? la unitatea de suprafaţă şi cantitatea totală dintr-un produs;
3. Cum producem? care sunt lucrările ce trebuiesc făcute, cu ce mijloace tehnice şi la ce termene sunt realizate producţiile;
4. Cu cât producem? adică cum fundamentăm economic consumul de resurse şi mai ales dacă ceea ce am obţinut ne aduce profit sau nu. În fiecare an este altfel pentru că elementele tehnice şi economice se schimbă datorită caracterului lor dinamic şi acest lucru impune alegerea tehnologiei optime care să-mi răspundă întrebărilor de mai sus.

Arătura, ca lucrare de bază a solului, favorizează o serie de procese cum sunt: acumularea şi circulaţia apei în sol, refacerea structurii şi a proceselor de nitrificare. Calitatea arăturilor hotăreşte ulterior şi calitatea patului germinativ, răsărirea şi densitatea plantelor, care apoi se vor reflecta în nivelul recoltelor.

De exemplu: optimizarea lucrărilor de pregătire a terenului se poate realiza prin modalitatea de efectuare a arăturii, adâncimea acesteia, numărul de lucrări de pregătire a patului germinativ sau de întreţinere a culturilor. Dar influenţa adâncimii arăturii trebuie analizată şi după criteriul fizic, economic şi energetic.

Pentru a evita efctuarea cu greşeli a lucrărilor solului reamintesc câteva aspecte negative:

• efectuarea lucrării la umiditatea prea ridicată sau prea scăzută cu frecvente intervenţii ulterioare ce necesită consum energetic mare şi distruge structura solului;
• executarea lucrării la adâncimi necorespunzătoare, nu se prectică alternanţa adâncimii de lucru;
• se lucrează cu utilaje necorespunzătoare, neadecvate şi nereglate;
• nu sunt bine încorporate resturile vegetale;
• pe pante se lucrează din deal în vale şi nu pe curbe de nivel, nu prevenim erodarea solului;
• nu se face nivelarea terenului înainte de aplicarea îngrăşămintelor, a ierbicidelor;
• nu se ară imediat după recoltarea culturii premergătoare;
• nu se respectă adâncimea şi uniformitatea de lucru, apar greşuri, rigole, porţiuni nelucrate;
• primăvara prin lucrări energice favorizăm pierderea apei şi distrugerea patului germinativ;

Marea majoritate a arăturilor se fac în iarnă-primăvară, cu repercursiuni asupra nivelului recoltelor şi efecte economice negative pentru fermier.

În tehnologia unei culturi agricole ponderea ridicată referitor la consumul de energie pe unitatea de suprafaţă revine lucrărilor de pregătire a terenului (45 - 60 %) şi din acestea aratul consumă cea mai mare cantitate de energie mecanică 35 % din totalul de energie necesară lucrărilor agricole. Adâncimea şi tipul de lucrare aplicat solului variază în funcţie de cultură. Succesiunea culturilor în timp şi spaţiu (asolamentul) are drept scop aplicarea în complex a tuturor măsurilor de creştere a producţiei, de ameliorare a solului şi de conservare a lui. Necesitatea asolamentului este mereu actuală şi din punctul de vedere al folosirii eficiente a energiei mecanice.

Arătura trebuie executată imediat după recoltarea plantei premergătoare, cu cât se întârzie, cu atât producţia va scădea, iar consumul de energie va creşte pe măsură ce solul se usucă.

Lucrarea de arat trebuie să aibă drept obiectiv:

• realizarea unui strat arabil cu proprietăţi fizice bune, datorită răsturnării, mărunţirii, afânării sau tasării după caz;
• îmbunătăţirea regimului substanţelor nutritive din sol prin activizarea proceselor biochimice;
• combaterea buruienilor şi a unor boli şi dăunători la plantele cultivate;
• încorporarea în sol a resturilor organice şi a îngrăşămintelor;
• crearea unor condiţii optime pentru încorporarea seminţelor la adâncimea dorită la semănat;

Autor: ing. Gheorghe Bora