Ing. Vasile Toma: Dăunătorii ciupercilor comestibile

Dacă în cadrul culturilor de câmp, nu găsim o cultură care să aibă numai prieteni şi asta nu se întâmplă numai la regnul vegetal, ci şi la cel animal. Aşadar şi ciupercile comestibile au duşmanii lor care pe scurt se numesc dăunătorii. Iată câţiva dintre dăunătorii ciupercilor comestibile, care dacă sunt prezenţi în cultură produc reducerea producţiei şi uneori o pot chiar decima.
1. Nematodul miceliului – ditylenchus myceliofagus – este o specie de dăunător care poate produce pagube însemnate; are mai multe generaţii pe an, iar în ciupercărie cu activitate permanentă nematodul se dezvoltă pe tot parcursul anului.

Ciclul de evoluţie diferă şi în funcţie de temperatură: s-a stabilit că la 13 grade C durata de dezvoltare a unui ciclu de evoluţie este de 42 de zile, la 18 grade C ciclul de evoluţie este de 24 de zile, iar la 23 grade C de 18 zile. În condiţii optime de dezvoltare, o populaţie de 50 exemplare importante se poate multiplica pe durata a 30 de zile, atingând cifra de 100.000 de exemplare. În ciupercării, nematozii se fixează la nivelul miceliului, perforând cu stiletul hifele, golindu-le de conţinut. După atac apar zone de chelitură şi prin asta, evident, reducerea producţiei. Atacul este mai păgubitor la înfiinţarea culturilor şi se reduce pe măsură ce miceliul îmbătrâneşte.

Combatere: - se execută pasteurizarea cu aburi a compostului la temperatura de 54 – 58 grade C, timp de 24 de ore;
dezinfecţie termo-chimică a substratului uzat la 60 grade C cu soluţie de formalină de 0,2%;
tratarea lăzilor şi stelajelor cu sulfat de cupru 2 – 3%;

Tratamentul chimic este, în general, interzis în tratamentul nematozilor, totuşi se recomandă nematocidul Nemafos, în concentraţie de 0,002%.

2. Limaxul mare – Limax maximus este un dăunător frecvent în ciupercării, grădini şi preferă condiţiile de umiditate ridicată, temperaturi moderate şi să fie întuneric sau semiobscur. Specia este polifagă, la ciuperci afectează bazidiofructele, în care produc leziuni profunde şi de mare întindere cu aspect umed, cauzând degradarea acestora şi implicit, aspectul lor commercial;

Combatere: - la ciupercăriile mai mici se recomandă culegerea lor manuală; administrarea de pulbere de var nestins în zonele de atac; chimic se combate prin utilizarea produsului Optimol 4G în doză de 15 kg/ha prin administrarea pe sol în zonele de atac, fără încorporare.

3.Căpuşele cărămizii – Tyrophagus putrescentae este un dăunător polifag, la ciuperci adulţii şi larvele se hrănesc cu miceliul şi ţesuturile bazidiofructelor, cauzând leziuni la nivelul cuticulei. Atacul influenţează negativ producerea butonilor şi a primordiilor de fructificare;

Combatere: - dezinfectarea termo-chimică a amestecului de sol şi camerelor de cultură, înainte de însămânţare. Pulverizarea de dicofol la 7 zile de la însămânţare; tratamente cu nisarun 10 wp – concentraţie 0,04%.

4.Puricele ciupercilor – Hypogastrura manubrialis
În ciupercării se înmulţeşte fără întrerupere generaţiile se pot suprapune. Larvele se deplasează prin sărit, iar adulţii prin mers. Este o specie polifagă, este frecvent în ciupercării, atacă miceliul şi bazidiofructele. Larvele şi adulţii atacă prin roaderea unor galerii în bazidiofructe, din care cauză acestea se brunifică, se înmoaie şi putrezesc. Virulenţa atacului este accentuată şi din lipsa stadiului de pupă, larvele şi adulţii hrănindu-se în continuu;

Combatere: măsuri preventive – pregătirea compostului pe pardoseală de beton; tratarea termică a compostului – măsuri curative: se execută operaţia de fumigare cu coopex sau aplicarea de tratamente cu Mospilan 20SP, concentraţie 0,04% prin stropirea stratului de însămânţare.

5. Musca de bălegar – Megaselia albidolia
Atacul se face atât de către adulţi, cât şi de către larve. Dacă atacul se manifestă la începutul ciclului de vegetaţie, cauzează dispariţia treptată a miceliului din substrat şi compromiterea recoltei. Atacul este favorizat de umiditatea ridicată din ciupercării şi temperaturi mai mari de 18 grade C.;

Combatere: tratarea păturilor nutritive cu: Dimilin 25WP – concentraţie 0,05% sau: - Rimon 10 EC concentraţie 0,10%;
Prăfuirea compostului cu Diazinan 10g în doză de 100g/tonă;
Pentru a elimina apariţie fenomenului de rezistenţă dobândită, se recomandă schimbarea insecticidelor la interval de 3 – 4 luni.
6. Ţânţarul ciupercilor comestibile: Lycoriella auripila
Larvele afectează atât calitatea compostului cât şi miceliul, producând importante pagube.
La nivelul bazidiofructelor, larvele produc galerii, din care cauză valoarea lor comercială este mult diminuată.
Cele mai importante pagube se înregistrează însă când atacul afectează butonii şi primordeile, care se brunifică şi se usucă.
Combatere: igienă strictă în ciupercării şi la spaţiile din jur, folosirea filtrelor în sistemul de ventilaţie.
compostarea şi pasteurizarea amestecului de sol;
dezinfectarea spaţiilor de cultură.
Curativ se recomandă pulverizarea, imediat după acoperirea substratului cu:
Dimilin 25WP – 400g/150l apă;
Rimon 10EC – 0,10 – 0,15% după însămânţare şi apariţia primordeilor ciupercile comestibile, atât cele de cultură cât şi cele din flora spontană mai pot fi atacate de un mare număr de diptere.
ing. Vasile TOMA