Mafia grâului seceră milioane de euro

Anul acesta, pentru prima dată, statul pare extrem de hotărât să taie nodul gordian în iţele căruia se ascund de ochii Fiscului sute de milioane de euro, proveniţi din comerţul şi procesarea cerealelor. La început de campanie de recoltare, disperaţi de dimensiunea fenomenului evaziune fiscală în sectorul agricol, oficialii au aruncat în piaţă măsuri de sancţionare extremă a celor care înşeală statul, pornind de la amenzi astronomice şi mergând până la confiscarea maşinilor cu care se efectuează transporturile ilicite. În primă fază, ţinta controalelor s-a îndreptat către prima verigă a lanţului tehnologic de pe filiera cerealelor, şi anume producătorii, urmând a fi mutată ascendent pe filieră până la produsul finit, pâinea şi produsele de panificaţie.

Pentru că, după cum recunosc oficialii, pe piaţa pâinii sunt cele mai mari probleme, din cauza practicilor evazioniste existând estimări care indică faptul că 75% din producţie este obţinută la negru. Mai mult, piaţa pânii (ca de altfel şi cea a grâului) este o piaţă foarte greu de controlat şi asta deoarece în acest domeniu, pe lângă marii procesatori, există foarte mulţi întreprinzători mici care nu au nicio treabă cu fiscalitatea ori cu normele legale pe care trebuie să le respecte un agent economic.

Oricum, miza şi de o parte şi de alta a baricadei de legi şi reglementări este foarte mare, având în vedere că estimările guvernamentale indică o dimensiune îngrijorătoare a fenomenului de evaziune fiscală: în agricultură, de aproape un miliard de euro, iar pentru industria pâinii nimeni nu s-a încumetat, deocamdată, să înainteze o cifră.


Fermierii, ca şi brutarii de altfel, recunosc existenţa acestui fenomen, dar spun că au avertizat de nenumărate ori autorităţile centrale cu privire la extinderea acestuia fără niciun rezultat. Interesul lor în a reclama astfel de aspecte derivă din faptul că sunt afectaţi întrucât practicile evazioniste distorsionează mecanismele de piaţă, prin care marfa lor este cotată cu un anumit preţ în funcţie de cerere şi ofertă. Astfel se ajunge la un preţ foarte mic al grâului, neacoperitor în comparaţie cu cheltuielile de înfiinţare a culturii, dar şi al pâinii, caz în care pentru a rezista pe piaţă, producătorii corecţi sunt nevoiţi să apeleze la tot felul tertipuri, cel mai des întâlnit fiind păstrarea aceluiaşi preţ şi diminuarea gramajului. Guvernanţii le dau dreptate, dar în subsidiar adoptă o poziţie dualistă: închid ochii şi le permit o portiţă nelegală de obţinere a unui profit, ca să nu mai fie atât de virulenţi când cer măsuri de protecţie sau cer scumpirea produselor. Cu alte cuvinte, sintagma "lasă-mă, să te las" caracterizează cel mai bine această "relaţie" acceptată mutual, în timp, de ambele tabere.

Citeste mai mult in Obiectiv Vocea Brailei