Muzeul tradiţiilor din satul Muntenii de Sus, judeţul Vaslui

Satul Muntenii de Sus este aşezat la o distanţă de 6 km de orasul Vaslui, având vechi tradiţii etnografice, istorice şi economice, cu o vechime de peste 300 de ani. Se întinde de o parte şi de alta a unui pârăiaş ce-şi are izvoarele în Râpa Bisericii, înconjurat din 3 părţi de dealuri.
Muzeul sătesc de la Muntenii de Sus a luat fiinţă prin proiectul transfrontalier ,,Tradiţii în oglindă,, finanţat de U. E. prin Programul de Vecinătate România- Republica Moldova, Phare CBC 2004. Fondatorii muzeului îl doresc, pe viitor, un punct de reper cultural în arealul vasluian.

Casa ţărănească în care funcţionează muzeul, la origine construită din bârne, a adăpostit de-a lungul timpului cele mai vechi tradiţii ale artei populare româneşti. Astfel, se doreşte ca muzeul nou înfiinţat să-şi trimită vizitatorii în timp pentru a cunoaşte elementele care alcătuiau o gospodărie ţărănească.

În camera de locuit s-a amenajat patul cu capete, laiţa, războiul de ţesut, lada de zestre, masa rotudă cu scăunele, sobă cu vatră, culmea cu haine iar pereţii sunt împodobiţi cu covoare, lăicere, carpete şi prosoape.

În tindă ne întâmpină două manechine, respectiv bărbat şi femeie, costumate în portul popular reprezentativ satului.

Chilerul adăposteşte unelte agricole, carul pentru boi, butoaie, zdrobitor, sanie mare de lemn, banc pentru tâmplărie, covată, piuă de lemn, cufere, oale pentru gătit de lut, măşti tradiţionale, unelte pentru realizarea obiectelot ţesute.

Casa ţărănească este împrejmuită cu un gard împletit din nuiele.

Clădirea se află în vatra veche a satului şi este compusă din: camera de locuit, tinda, camera de curat, prispa cu cerdac şi deregi de lemn şi un chiler.





Istoricul satului Muntenii de Sus
Locurile unde se întinde satul Muntenii de Sus au fost pe timpuri ocupate de păduri. Oamenii curăţau coaja de pe copaci, aceştia se uscau şi în luminişuri cultivau meiul pâna la apariţia porumbului. Mai târziu au inceput să taie copacii şi să îşi ridice locuinţe. Fiindcă aveau mulţi duşmani, îşi ridicau satele în locuri unde se puteau apăra mai uşor. De aceea primul sat a fost pe dealul Grumăzeşti, potrivit unui document datorat lui ştefan cel Mare si având data de 15 octombrie 1491. Atunci domnitorul a stabilit hotarele moşiei târgului Vaslui, care se întindea până la satul Grumăzeşti de atunci.

Astfel, hotarele erau delimitate prespre câmp și prespre pârâul Săratei la deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată, și apoi în gios peste zăpodie și peste drumul ce merge de la Vaslui la Iași.
Satul a fost supus unor distrugeri treptate şi locuitorii rămaşi şi-au mutat vatra unde se află acum satul Muntenii de Sus. Pământurile aparţineau familiei boiereşti Racoviţă. Tot familia Racoviţă a ridicat Mănăstirea Fâstâci şi a înzestrat-o cu moşii între care şi Muntenii de Sus. Nefiind destui locuitori care să lucreze pământul, au fost aduse din nordul Moldovei mai multe familii, care fiind de la munte au dat numele actual al satului.