Paradoxul pieţei laptelui de vacă: prea mulţi fermieri mici şi dezbinaţi

Fermierii de pe piaţa laptelui nu au putere de negociere în faţa procesatorilor, din cauza fragmentării sectorului şi a lipsei de asocieri a micilor producători, astfel că sunt obligaţi să accepte preţul oferit de procesatori, reiese dintr-un studiu realizat de Consiliul Concurenţei.
Potrivit studiului, producătorii de lapte încheie contracte de livrare în mod individual şi nu deţin acţiuni în cadrul firmelor procesatoare, motiv pentru care au o putere mai mică de negociere.

În 2009, pe piaţa din România existau circa 850.000 de exploataţii de vaci de lapte, care asigurau atât hrana, cât şi venitul necesar traiului pentru un număr de cel puţin tot atâtea familii. Din numărul total de exploataţii aproximativ 90% sunt ferme mici (exploataţii de familie), adică cu 1-2 vaci. Astfel, din cauza structurii fermelor, producţia de lapte realizată la nivel naţional este destinată în proporţie de 40% autoconsumului, 36% - vânzării directe şi numai 22% ajungând la procesare.

Mariana Irimia, inspector de concurenţă, a spus că, anul trecut, numărul comunelor îl depăşea pe cel al micilor colectori, aceasta fiind una dintre cauzele principale ale neprocesării laptelui de vacă. De asemenea, fenomenul de fragmentare a sectorului conduce la o scădere a puterii de negociere a fermierilor, aceştia fiind nevoiţi să accepte preţul oferit de procesatori.

Potrivit studiului realizat de Consiliul Concurenţei, câteva aspecte conduc la accentuarea acestei asimetrii în puterea de negociere. În primul rând, laptele crud este un produs perisabil şi nu poate fi stocat în condiţii de răcire supravegheată mai mult de 48 de ore, iar fermierii nu vor să-şi strice relaţia cu procesatorii de teama de a nu rămâne cu marfa neridicată.

Citeste mai mult in Evenimentul Zilei