Producătorii, obligaţi să-şi vândă cerealele pentru a-şi plăti creditele

Îngropată de politici incoerente şi substituite grupurilor de interese din jurul politicienilor, agricultura mai dezvăluie o „uscătură”. Tot mai mulţi fermieri reclamă faptul că depozitele pentru cereale au fost distruse de-a lungul timpului şi că nu au unde să-şi ţină recoltele. Este unul dintre motivele pentru care programul „Primul siloz” este nefuncţional.

Ca să obţină cel mai bun profit, un producător îşi poate însiloza producţia în depozite până când preţul unui produs, grâul de pildă, atinge un preţ suficient de bun pentru a fi atractiv. Producătorul nu este constrâns de perisabilitatea mărfii să vândă la preţul din momentul recoltării, care este cel mai mic, ci mai poate aştepta. Lucrurile stau în acest fel numai în teorie, pentru că în practică agricultorii nu au silozuri unde să-şi ţină marfa. În plus, unii susţin că sunt atât de presaţi de datorii încât nu-şi pot permite să aştepte un preţ bun pentru cereale. „Nu pot să stau cu cerealele în aşteptarea unui preţ mai bun, pentru că băncile îmi bat la uşă. Suntem constrânşi de credite, pentru că nu pot însămânţa decât dacă mă împrumut, apoi mă aşteaptă cu banii cei care mi-au dat sămânţa”, ne declară Costică Postârnac, preşedintele Asociaţiei Agricole Ipatele.

Anul acest a fost unul atipic, în sprijinul fermierilor. Din cauza secetei cumplite din Rusia (care are 9% din producţia mondială de grâu) şi Ucraina preţul grâului a crescut la începutul lui august cu peste 60% pe pieţele de externe. Rusia a interzis exporturile de grâu, iar preţul a ajuns, în doar două luni, la 200 de euro tona. „Anul acest preţul a fost mai bunişor şi nu merita să aştepţi să se mai ridice bursa. Numai că guvernanţii au făcut altă tâmpenie: au majorat TVA cu 5 la sută. De regulă, toamna nu ştii unde să te împarţi pentru că îţi sunt necesare cel puţin 6 – 7 milioane de lei pentru însămânţare, bani pe care îi investeşti şi pe care îi aştepţi un an să se întoarcă”, spune preşedintele Asociaţiei Agricole Ipatele. În plus, fermierii nu pot aştepta câteva luni până să-şi vândă produsele cu un preţ mai mare, pentru că au de plătit furnizorii de inputuri sau pentru că trebuie să cumpere materialul pentru următorul ciclu de producţie.

„Motorina o plătim la fel ca cel care merge cu jeep-ul pe autostradă”

Agricultorii spun că depozitele construite în epoca lui Ceauşescu au fost vândute şi apoi li s-a schimbat destinaţia sau chiar au fost rase de pe faţa pământului. „Au existat baze de depozitare a cerealelor cu staţie de sortare, tratare şi uscare. Ca să mai faci aşa ceva în prezent trebuie să te îndatorezi la bancă minim 20 de ani. Şi nici aşa băncile nu te ajută, pentru că nu mai dau împrumuturi, nu mai ajuta ţăranul cu nimic”, spune Costică Postârnac.

Mai mult, producătorii se plâng că nu mai primesc mai nimic din partea statului român. „Se anunţă că nici sprijinul la hectar pe care Guvernul îl oferea nu va mai fi dat. Apoi motorina o plătim precum cel care merge cu jeep-ul pe autostradă. La îngrăşăminte, dacă se anunţă subvenţii, distribuitorii dublează preţul. Nu mai poţi produce nimic fără să ai necazuri”, spune agricultorul ieşean.

Citeste mai mult in Evenimentul