Programul National Apicol din Romania 2011 - 2013

Programul Naţional Apicol prezintă condiţiile de acordare a ajutoarelor comunitare pentru domeniul apicol precum şi modalităţile de plată şi de control a acţiunilor prezentate în acest scop.
Programul Naţional Apicol 2011 - 2013

România, conform Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 299 din 16 noiembrie 2007, trebuie să stabilească pentru o perioadă de trei ani un program naţional care să vizeze îmbunătăţirea condiţiilor de producere şi comercializare a produselor apicole în Uniunea Europeană.

Scopul de bază al programului este sprijinirea activităţilor de profilactică şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea şeptelului apicol care favorizează obţinerea produselor apicole de cea mai înaltă calitate în stupine, tipărirea şi multiplicarea ghidului de bune practici în apicultură precum şi achiziţionarea stupilor şi inventarierea administrativ-geografică şi meliferă a tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructură rutieră.

Măsurile prevăzute şi aprobate în Programul Naţional Apicol sunt finanţate 50% prin participare comunitară şi 50% finanaţare prin buget naţional.

Programul apicol a fost elaborat în colaborare cu reprezentanţii organizaţiilor profesionale apicole constituite conform legislaţiei în vigoare şi cuprinde acţiunile de:

a) asistenţa tehnică pentru apicultori şi grupuri de apicultori;
b) lupta contra varoozei;
c) raţionalizarea transhumanţei;
d) măsuri de asistenţă pentru laboratoarele de analiză a caracteristicilor fizico-chimice ale mierii;
e) măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol comunitar;

Măsura privind colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii şi al produselor apicole este exclusă de la programul naţional apicol.

Activităţile realizate în cadrul programului cuprind întregul sector apicol. Beneficiarii programului naţional pentru sprijinirea apiculturii sunt apicultorii, persoane fizice, persoane fizice autorizate sau juridice organizaţi în asociaţii de crescători de albine, federaţii, uniuni apicole, cooperative agricole sau grupuri de producători recunoscute, conform legislaţiei in vigoare.

Programul naţional apicol este elaborat pentru perioada 2011 – 2013.

Beneficiarii trebuie să prezinte proiecte legate de realizarea activităţilor cuprinse în program.

1. ASISTENŢA TEHNICĂ PENTRU APICULTORI ŞI GRUPURI DE APICULTORI;

Tipărirea şi multiplicarea Ghidului de bune practici pentru apicultură

Ghidul de bune practici se va realiza prin redactarea documentului de către un grup de lucru alcătuit în acest scop de către reprezentanţii principalelor forme asociative existente în apicultură, însuşit şi avizat de specialişti ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cei ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Buna diseminare a informaţiei este un aspect de importanţă egală cu cea a elaborării ghidului de bune practici în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor acestui proiect şi se va realiza atât prin tipărirea şi multiplicarea ghidului cât şi prin alte materiale informative, respectiv, flyere, afişe, broşuri.

Cheltuieli eligibile:

* costul/preţul fără TVA pentru tipărirea şi multiplicarea ghidului de bune practici pentru apicultură;
* costul/preţul fără TVA pentru tipărirea şi multiplicarea materialelor informative, respectiv, flyere, afişe, broşuri.

2. CONTROLUL VAROOZEI

Combaterea varoozei este o actiune extrem de importantă din cauza ameninţării şetptelului de albine, ce atrage după sine micşorarea producţiei de miere şi se dovedeşte necesară, pentru ca această boală nu poate fi eradicată complet şi trebuie tratată numai cu produse autorizate. De asemenea există boli de natură bacteriană şi virotică ce sunt propagate de acest parazit, în acest scop fiind necesară protejarea imunităţii albinelor prin hrăniri cu suplimente nutritive de calitate, specifice albinelor.

În prezent, pe teritoriul României, nu există o regiune care să nu fi fost atinsă de această boală, de aceea este necesară coordonarea acţiunilor preventive pe teritoriul întregii ţări.

* 2.1. Achiziţionarea de medicamente, produse biologice si suplimente nutritive pentru apicultura convenţională

Pentru a avea rezultate eficiente, în acest domeniu, toate familiile de albine, trebuie să fie tratate în perioada optimă cu substanţe autorizate precum şi hrănirea acestora cu suplimente nutritive de calitate. Supravegherea acestei activităţi este asigurată de către reprezentanţii Autorităţii naţionale sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Susţinerea financiară a costurilor tratamentelor cu medicamente şi suplimente nutritive de calitate omologate de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar va fi un sprijin important pentru apicultorii din România.

Pentru a avea familii de albine sănătoase şi rezistente, apicultorii, pe timpul iernii folosesc pentru hrana familiilor de albine suplimentele nutritive omologate de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz veterinar

Se are în vedere finanţarea medicamentelor contra varoozei, a suplimentelor nutritive autorizate, dar şi a fundurilor de control/antivarooa.

În lupta contra varoozei folosirea numai a medicamentelor nu este de ajuns pentru păstrarea unei infestaţii reduse. Este bine cunoscut ca parazitul Varooa Jacobsoni afectează organismul albinei şi prin transmitere unei pleiade de viruşi (ex. virusul paraliziei acute). Prin urmare un sistem imunitar scăzut nu poate lupta împotriva virozelor ce apar la albine datorită parazitului varooa, fenomen ce se manifestă în special în perioada de iernare (albina de iernare). Adaosul de suplimente nutritive vitamino-minerale iar in ultima parte a iernării suplimente proteino vitamino-minerale, menţin un sistem imunitar al albinelor, puternic, capabil să facă faţă invaziei de varooa din primăvară. Folosirea unei strategii de lupta împotriva varooa în care sunt incluse medicamente ce afectează direct parazitul şi suplimente nutritive ce întăresc sistemul imunitar al albinei, poate asigura un nivel redus de infestaţie cu acest parazit.

În acest scop, în lupta contra varoozei, se are in vedere finanţarea suplimentelor nutritive în perioada de iernare.

Fundul de control, cunoscut şi sub denumirea de fund antivarooa este o componentă a stupului a cărei utilitate în controlul varoozei este unanim recunoscută în toate ţările unde se practică o apicultură modernă.

Fundul de control este caracterizat prin existenţa unei plase ce acoperă în întregime suprafaţa liberă aflată sub rame şi a unui sertar aflat sub plasa care colecteaza detritusul rezultat în urma activităţii albinelor din stup. Plasa metalică trebuie sa aiba ochiuri îndeajuns de mari pentru a permite trecerea paraziţilor ajunşi pe fundul stupului dar îndeajuns de mici pentru a împiedica trecerea albinelor. Sertarul, de regulă realizat din tablă, trebuie sa fie dispus la o distanţă îndeajuns de mare de plasă încât albinele să nu poată ajunge la detritusul colectat acolo pentru a-l indepărta.

Principala utilitate a fundului de control constă în faptul că prin aşezarea unei foi de control (lipicioasă) în sertarul de tablă apicultorul, la examinarea detritusului colectat poate afla care este stadiul de infestare cu varooa a respectivei colonii de albine atât înainte cât şi după efectuarea tratamentelor anti varooa. În acest mod se poate recurge la alegerea cea mai raţională a măsurilor de combatere adoptate. O altă utilitate evidenţiată de literatura de specialitate este legată de faptul că cercetările demonstrează că aproximativ 15% dintre paraziţii varooa cad de pe albine. În absenţa fundului antivarooa aceştia ar reveni pe albinele care se deplasează pe fundul stupului în timp ce în cazul de faţă ei cad pe taviţa de sub plasă sau, în absenţa acesteia, sub stup nemaiputând reveni pe albine. În acest fel se obţine o reducere a infestaţiei cu varooa chiar în lipsa oricărui tratament.

Menţionăm ca în Programul Naţional Apicol pentru perioada 2008-2010 accesarea parţială a fondurilor destinate măsurii lupta contra varooa s-a datorat si faptului ca apicultorii au folosit în tehnologia apicolă suplimentele nutritive ce nu au fost cuprinse la finanţare în acest program.

* 2.2. Metode ecologice de combatere a varoozei

Achiziţionarea de medicamente, produse biologice si suplimente nutritive pentru apicultură ecologică

Apicultorii autorizaţi ca producători ecologici sau care sunt în perioada de conversie, pentru combaterea varoozei, folosesc numai metode ecologice în combaterea varoozei.

Pentru aceasta se preconizează lucrări în domeniul cercetării eficienţei şi perioadei de folosire a diferitelor metode ecologice în combaterea varoozei. Aceste lucrări au ca scop optimizarea diferitelor tratamente şi introducerea lor în stupinele din România.

În cazul apiculturii ecologice utilizarea fundului de control are o mare însemnătate cunoscută fiind dificultatea controlului infestării cu varooa în condiţiile restricţionării severe a intervenţiilor cu tratamente. O bună cunoaştere a nivelului de infestare este o condiţie esenţială în stabilirea măsurilor de combatere în acest caz. Faptul că o parte din paraziţi dispar din colonia de albine fără o altă intervenţie în afara dotării cu fundul anti varroa este deasemeni de mare utilitate.
Folosirea în tratamentele antivarooa a diverselor reţete având la bază acizi organici, specifice apiculturii bio, care pot fi agresivi faţă de părţile metalice ale stupului impun o anumită calitate a plasei fundului de control (de regulă se utilizează oţel inoxidabil).

3. SUSŢINEREA REFACERII ŞEPTELULUI APICOL PE TERITORIUL NAŢIONAL

Scopul programului constă în sprijinirea apicultorilor pentru înlocuirea materialului apicol biologic cu material de calitate garantată, precum şi achiziţionarea de familii de albine.
Achiziţionarea materialului biologic şi a familiilor de albine se face numai de la fermele autorizate în acest sens, conform legislaţiei în vigoare.

Activităţile întreprinse în cadrul acestui mijloc de susţinere – refacerea şeptelului de albine în România trebuie, să asigure polenizarea plantelor pe un teritoriu cât mai mare al ţării, şi să contribuie la creşterea producţiei produselor apicole, mai ales a producţiei de miere.

Accesarea acestei măsuri va permite:

* dezvoltarea stupinelor deja existente;
* infiinţarea de stupine de reproducţie noi;
* creşterea productivităţii familiilor de albine;
* îmbunătăţirea sănătăţii stupinelor;
* creşterea recoltei plantelor entomofile;
* îmbunătăţirea biodiversităţii prin polenizarea plantelor;
* îmbunătăţirea calităţii produselor apicole prin reducerea folosirii mijloacelor chimice şi farmacologice, datorită refacerii şeptelului apicol cu albine mai rezistente la boli.

4. RAŢIONALIZAREA TRANSHUMANŢEI

4.1. Realizarea şi implementarea Programului Naţional de Management al Resurselor Melifere (PNMR) de origine silvică şi al culturilor entomofile sub aspectul eficientizării stupăritului pastoral din România

Scopul principal al proiectului este realizarea unor hărţi digitale implicit prin achiziţionarea echipamentului informatic (hardware, software) elaborarea şi realizarea unui sistem informatic integrat şi complex pentru optimizarea stupăritului pastoral la început pentru judeţele Timis, Prahova, Mehedinţi şi Tulcea, precum şi determinarea potenţialului melifer şi calcularea încărcăturii maxime admise de familii de albine/masiv melifer de origine silvică, mai exact pentru salcâm (Robinia pseudaccacia L.) şi tei (Tilia ssp.).

Se va avea în vedere ca sistemul informatic să fie astfel conceput încât să permită ulterior extinderea prin includerea şi a altor aplicaţii, cum ar fi înfiinţarea şi punerea in functiune a unei Burse Electronice, unde pe de o parte să se întâlneasca cererea de servicii de polenizare a fermierilor cu cererea de pastoral a apicultorilor la culturile melifere entomofile, iar pe de altă parte să pună la dispoziţie instrumentele pentru încheierea on-line a contractelor de polenizare. Planificarea stupăritului la masivele melifere cultivate şi încheierea contractelor de polenizare se va putea realiza astfel într-un mod eficient, transparent şi uşor, singura condiţie fiind accesul la o sursă de Internet.

4.2. Achiziţionarea de stupi în vederea reformării stupilor uzaţi

În vederea obţinerii de producţii mai mari, şi deci de eficientizare a activităţii apicole, apicultorii sunt obligaţi să deplaseze familiile de albine către bazine melifere specifice - activitate denumită pastoral sau transhumanţă).
Pentru a putea deplasa familii de albine, apicultorii au nevoie în primul rând de stupi de calitate, acest element fiind supus unei uzuri excesive datorită acţiunilor de încărcare - descărcare repetate, amplasării pe teren inadecvat (câteodată umed), manipulărilor repetate ocazionate de extracţia mierii, sau pregătirilor de deplasare.

Considerăm necesar susţinerea financiară a reformării mai dese a stupilor, acţiune ce va avea ca rezultat scăderea costurilor cu reformarea inventarului.

5. ASISTENŢĂ PENTRU LABORATOARELE DE ANALIZĂ A CARACTERISTICILOR FIZICO-CHIMICE ALE MIERII

În condiţiile în care apicultorii profesionişti dar şi semiprofesionişti aleg să îşi valorifice singuri producţia apicolă, pe piaţa liberă, conform normelor sanitar veterinare, trebuie realizat controlului calităţii acesteia prin efectuarea buletinului de analiză a mierii. Costul acestor analize se regăseşte în preţul mierii.
Garantarea calităţii mierii puse pe piaţa de către apicultori are o mare importanţă atât sub aspectul sanatăţii publice cât şi în ceea ce priveşte bună imagine a mierii ca aliment şi a apiculturii ca activitate.
Pentru a veni în sprijinul apicultorilor în obţinerea unui preţ mai bun care să le asigure venituri mulţumitoare din această activitate este necesar susţinerea financiară prin Programul Naţional Apicol a costurilor acestor analize.

Susţinerea financiară a setului de bază de analize care să ateste calitatea mierii este compus din:
- Determinarea HMF din miere
- Determinarea glucozei si fructozei din miere
- Determinarea conţinutului de apa
- Examen organoleptic
- Determinarea indicelui colorimetric

7. ACTIVITĂŢI DE CONTROL ŞI EVALUAREA PROGRAMULUI
Activităţile prevăzute în Programul Naţional Apicol sunt urmărite şi gestionate de AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ.

Verificarea cererilor de plată;

A) Verificarea administrativă

1. Cerere - Verificarea formei şi conţinutului cererii şi a documentelor justificative ataşate;
2. Devizul de cheltuieli care va totaliza facturile justificative aferente cheltuirilor.
3. Facturi
4. Documentele fiscale de efectuare a plăţilor

B) Control pe teren – se desfăşoară la sediul formei asociative unde se verifică existenţa documentelor anexe la cererea de plata şi existenţa evidenţei economico-financiare a acestora confirmat printr-un raport de control.
In funcţie de rezultatul controlului, sumele solicitate pot fi aprobate în totalitate sau numai parţial.

După finalizarea procesului de verificare a cererilor depuse de formele asociative legal constituite, se stabileşte nivelul ajutorului financiar, în limita sumei aprobate prin Decizia Comisiei Europene pentru fiecare acţiune în parte.

Asigurarea fondurilor aferente
Fondurile necesare pentru implementarea programului sunt asigurate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Referitor la folosinţa fondurilor, ministerul va elabora ordine.

Programul a fost pregătit în baza legislaţiei naţionale în vigoare:

1. LEGEA nr. 89 din 28 aprilie 1998 a apiculturii, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998;
2. HOTARAREA GUVERNULUI nr. 921 din 20 noiembrie 1995 privind unele masuri pentru stimularea practicarii apiculturii si asigurarea protectiei familiilor de albine, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 04 decembrie 1995;
3. ORDIN comun al ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului, ministrului sanatatii si al presedintelui autoritatii nationale pentru protectia consumatorilor nr. 522/798/317 din 2003 pentru aprobarea Normelor privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile si compozitia mierii, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2003;
4. ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008;
5. LEGE nr. 566 din 9 decembrie 2004 a cooperatiei agricole cu completarile si modificarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.236 din 22 decembrie 2004;
6. ORDONANTA GUVERNULUI nr. 37 din 14 iulie 2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor de producatori, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, cu completarile si modificarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 652 din 22 iulie 2005;
7. LEGEA nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
8. ORDONANTA GUVERNULUI nr. 42 din 29 ianuarie 2004 privind organizarea activitatii veterinare; cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.94 din 31 ianuarie 2004;
9. ORDINUL ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 66 din 29 iulie 1998 privind constituirea Comisiei centrale de baza melifera si stuparit pastoral de pe langa Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, nepublicat in Monitorul Oficial;
10. ORDINUL ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 67 din 29 iulie 1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare a stuparitului pastoral in Romania, nepublicat in Monitorul Oficial;
11. ORDINUL ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 68 din 29 iulie 1998 - Norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor, nepublicat in Monitorul Oficial;
12. ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 21 aprilie 2000;
13. ORDINUL ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 413/2008 privind aprobarea Criteriilor de acreditare a stupinei de multiplicare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 472/2008;
14. ORDINUL nr. 45 din 6 aprilie 2005 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea analizelor şi examenelor de laborator, precum şi a unor activităţi sanitare veterinare cu modificarile si completarile ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 333 din 20 aprilie 2005;
15. ORDINUL presedintelui autoritatii nationale sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor nr. 111 din 16 decembrie 2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 895 din 30 decembrie 2008;
16. ORDONANTA GUVERNULUI nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 39 din 31 ianuarie 2000;
17. ORDINUL presedintelui autoritatii nationale sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor nr. 95/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr 272 din 24 aprilie 2007