Protectia solului si a ecosistemelor, o obligatie pentru detinatorii de terenuri agricole

Legea nr.265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului, pune un accent deosebit şi pe protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre. Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu titlu sau fără titlu.
Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:

• să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
• să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
• să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu;
• să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu;
• să nu ardă miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă.

Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţei forestiere din afară fondului forestier şi ai pajiştilor, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:

• a.să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afară fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
• b.să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de completare a regenerărilor naturale;
• c.să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
• d.să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversitatii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
• e.să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei mediului;
• f.să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
• g.să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apa;
• h.să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
• i.să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
• j.să exploateze pajistile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
• k.să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
• l.să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

În contextul celor prezentate mai sus, se impune înţelegerea semnificaţiilor următoarelor expresii:

- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;

- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;

- echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;

- ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interactioneaza într-o unitate funcţională.

Protejarea mediului, respectiv a solului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna identificaţi factorii poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se împart între societăţile comerciale potenţiale poluatoare şi stat.

Fondurile alocate protejării mediului diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecăreia.

Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în proporţii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile şi rezervaţiile, precum şi biosfera.

În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii umane.

Autor: Biolog Rodica Tuturas