Ruralul, Vaca de muls a politicienilor

Circul electoral şi-a început stagiunea în forţă. Risipă de energie. Proiecte construite din pahare şi cuţite. Zgomot, şi nu politică. Cel puţin aceasta este percepţia mea despre actuala campanie. Senzaţie de deja-vu. Toţi candidaţii au soluţii. Mai ales pentru agricultură, pariul pierdut de România în ultimii 20 de ani. Miza pe rural este explicabilă. De aici vin voturile, din zona adâncită în sărăcie. Şi atunci cum acţionează prezidenţiabilii şi partidele care îi susţin? Prin promisiuni. De la Bucureşti, din birourile de campanie, situaţia agrară are rezolvare grabnică. Traian Băsescu este categoric.


"România are, deci, nevoie de politici coerente de reducere accelerată a populaţiei ocupate în agricultură. Consider că este posibil ca în 10-15 ani să mai avem în agricultură doar cel mult 8-10% din populaţia ocupată! Atingerea acestui obiectiv presupune modificarea în mod fundamental a conţinutului muncii din agricultură - pe baza introducerii de noi tehnologii - precum şi a diversifica, în mod semnificativ, activităţile din zonele rurale în scopul de a absorbi pe plan local mâna de lucru ce va pleca din agricultură ca urmare a creşterii productivităţii muncii în acest sector. În consecinţă, este nevoie de un efort uriaş, inclusiv bugetar, în domeniul educaţiei - în special în învăţământul preuniversitar - precum şi în cel al creării de locuri de muncă în noi întreprinderi mici şi mijlocii, înfiinţate în mediul rural şi cu preponderenţă în sectorul industriei alimentare şi al agroturismului". Mircea Geoană nuanţează. "Agricultura trebuie sa fie motorul dezvoltarii economice româneşti pe termen lung. Terenul arabil al României, cultivat aşa cum ar trebui, ar putea hrăni 80 de milioane de suflete. Acum importăm alimentele principale, iar fermierii noştri ajung să-şi arunce produsele pentru că nu le pot vinde decât mai ieftin decât le-au produs. Producătorii agricoli trebuie stimulaţi şi ajutaţi. Nu se poate să avem atâtea resurse şi atâta potenţial în agricultură şi să o abandonăm. Nu se poate să lăsăm două generaţii de tineri să plece din sate doar pentru că pot munci sezonieri, în condiţii vitrege, pentru câţiva euro în plus". De la Brăila candidatul Crin Antonescu şi-a făcut publică viziunea: "Lumea satului românesc este dominată de sărăcie şi nu are perspective pentru copiii ei. Şi asta trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru noi. Este o cale lungă până când această a doua Românie să fie adusă la nivelul celeilalte. Dar ceea ce vă propun eu este să vedem în această lume a satului un uriaş rezervor de resurse. Resurse naturale, resurse de inteligenţă şi creativitate, resurse de identitate culturală autentică. "Este o problemă de proprietate în agricultură. Aici există mulţi proprietari, dar puţini antreprenori. Statul este dator să creeze politici care să-i permită fermierului să devină antreprenor".

Să recunoaştem că cei trei candidaţi menţionaţi au un mesaj coerent şi corect. Dar vă asigur că nu prin discurs vor capacita cetăţenii din mediul rural să vină la vot. Şi nu este vina lor, în exclusivitate. Viitorul satului românesc, al sistemului agricol, va fi dimensionat în teritoriu până la ziua alegerilor. Atât. Restul se păstrează pentru viitoarea campanie pentru locale sau cea parlamentară. Vor avea grijă "strategii" din teritoriu care deja bat din poartă în poartă pentru a-şi asigura numărul de votanţi. Muncă grea, de uzură. Trebuie să oferi mai mult decât adversarii politici din comună sau cătun. Şi aici oferta este variată. Băutura, mititeii, bâlciul de sfârşit de săptămână şi oferta financiară vor prima în faţa Politicii Agricole Comune, dezvoltării rurale şi altor astfel de "nimicuri". Modelul Ştefăneşti este patentat şi exportat în tot spaţiul rural. Este politica cui dă mai mult. Cine nu crede, să verifice personal situaţia din teritoriu.

Citeste mai mult in Curierul National