Scrisoare deschisă adresată ministrului agriculturii

Domnule Valeriu Tabără,

Nu cred că vă mai amintiţi discuţia pe care am purtat-o odată, în primăvara anului 1999, în cadrul scurtei audienţe pe care mi-aţi acordat-o în biroul dumneavoastră parlamentar (PUNR) din Timişoara. Eu însă ţin foarte bine minte discuţia respectivă pentru că mi s-a părut demnă de consemnat şi am evocat-o într-un capitol al unei cărţi publicate doar câteva luni mai târziu. În cadrul respectivei discuţii v-am adresat întrebarea „Ce reprezintă pentru dumneavoastră politica?” şi mi-aţi dat răspunsul, în opinia mea bizar, „Politica nu este un scop în sine”.




De la un profesor universitar, deputat şi lider al unui partid reprezentat în parlament m-aş fi aşteptat la un răspuns mult mai precis, dar nu am comentat răspunsul dumneavoastră ci v-am rugat să îmi spuneţi dacă acceptaţi modul în care definesc eu politica:

„Politica ar trebui să fie arta de a proiecta viitorul societăţii în conformitate cu o viziune justă şi realistă asupra lumii.
Din păcate însă, politica este adesea doar ştiinţa de proiectare şi aţiunea de modelare a viitorului societăţii în conformitate cu interesele egoiste ale unui grup de indivizi.”

Răspunsul dumneavostră a fost laconic şi ambiguu iar după ce v-am prezentat un scurt bilanţ al activităţii politice a PUNR pe baza căruia aş fi dorit să continuăm discuţia, mi-aţi dat de înţeles că audienţa s-a încheiat. Vă amintesc că una dinte obiecţiile ridicate de mine atuci, a fost aceea că partidul din care făceaţi parte afirma că ar avea o orientare social-liberală.

Decizia de a vă adresa această scrisoare deschisă, pe care am început-o în urmă cu câteva luni, a fost determinată de o luare de poziţie a dumneavoastră în calitate de ministru al agriculturii, referitoare la preconizata impozitare punitivă a terenurilor agricole necultivate. Referirea la scurta discuţie pe care am purtat-o în urmă cu mai bine de un deceniu nu este doar un exerciţiu retoric ci o introducere în discuţia pe care v-o propun acum, în cadrul căreia intenţionez să dezvolt două din ideile pe care le-am enuţat atunci – doresc să analizez prin prisma definiţiei anterioare a noţiunii de „politică” o chestiune economică şi socială concretă (preconizata impozitare punitivă a terenurilor agricole) şi să mă referer la orientarea social-liberală, care observ că a rămas o constantă a convingerilor dumneavoastră politice.

Revista „Recolta.eu“ a reprodus în cadrul editorialului “Taxa pe buruiana, egala cu subventia pe hectar” din data de 18 octombrie 2010 următoarea ştire:

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat joi seara la Sibiu, că în minister se lucrează la elaborarea unui act normativ care va fi discutat în următoarele două şedinţe de Guvern, conform căruia românii care nu îşi lucrează terenurile agricole vor plăti o taxă asemănătoare cu subvenţia pe care o plăteşte ministerul la hectar.
”Lucrăm la elaborarea actului normativ, care trebuie corelat şi cu Legea arendei, cu Legea pieţei funciare. Urmează să îl discutăm într-o şedinţă de guvern. Cuantumul se ridică aproape de ceea ce înseamnă subvenţia pe care o plătim pe hectar”

Precizez că nu sunt în posesia discursului integral la care se referă articolul din care am reprodus fragmentul anterior, dar subliniez că din articolul respectiv reiese că din cele spuse de dumneavoastră toţi proprietarii de terenuri agricole ar beneficia de subvenţia pe care o plăteşte ministerul la hectar. O asemenea afirmaţie – de altfel nesingulară – este falsă.

Precizez că şi preşedintele Băsescu a făcut cu câteva luni înaintea dumneavoastră o afirmaţie similară şi că domnul Ilie Sârbu a demonstrat falsitatea acesteia. http://www.recolta.eu/ilie-sarbu-psd-basescu-este-total-dezinformat-subventia-de-100-de-euro-nu-se-acorda-celor-care-nu-lucreza-terenurile/.

La articolul respectiv am postat şi eu o replică pe care v-o supun atenţiei:

Există în România foarte mulţi proprietari de terenuri care plătesc de ani de zile impozitul pe terenurile agricole pe care deţin fără a realiza nici un venit de pe urma acestora, pentru că nu au posibilitatea să le lucreze ei înşişi, pentru că nu găsesc persoane dispuse să le arendeze şi pentru că nu au cerut în mod ilegal subvenţiile care se acordă doar dacă terenurile sunt lucrate sau cel puţin curăţate de buruieni.

În consecinţă, consider că mărirea impozitului pentru terenurile nelucrate ar constitui o măsură injustă şi criminală al cărei efect ar fi obligarea proprietarilor menţionaţi anterior să-şi vândă pentru un preţ derizoriu terenurile pe care le deţin.

Este cred evident că insinuarea ideii că toţi proprietarii de terenuri agricole ar beneficia de o subvenţie nemeritată formează în opinia cetăţeanului dezinformat convingerea că respectiva „nedreptate” trebuie înlăturată şi impozitarea punitivă a terenurilor necultivate pare implicit o măsură justă.

Alte personalităţi s-au mulţumit doar să ceară impozitarea punitivă fără a apela la acest truc propagandistic.
Încă din luna februarie (2010) foştii miniştrii, Mihail Dumitru şi Sebastian Vlădescu au anunţat că susţin introducerea unor penalităţi pentru proprietarii terenurilor agricole...

Liga Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România a ridicat problema impozitării terenurilor nelucrate la Ministerul Agriculturii de câţiva ani de zile.

“Noi am propus următorul mod de lucru: dacă un teren este nelucrat anul acesta se percepe o suprataxă. Dacă şi la anul îl lasă nelucrat, atunci primăria de care aparţine terenul să poată folosi acest teren, adică respectiv să îl dea cuiva în arendă care să-l lucreze fără acordul proprietarului. Rămâne proprietar, dar nu mai are drept de folosinţă dacă nu-l lucrează”, a adăugat reprezentantul LAPAR. http://www.recolta.eu/taxa-pe-buruiana-egala-cu-subventia-pe-hectar/#more-23732 .

Acum, adjunctul dumneavoastră, secretarul de stat Adrian Rădulescu, a anunţat că terenurile nelucrate ar putea fi impozitate cu 400 lei/ha fără a mai afirma că această impozitare punitivă ar avea vreo legătură că subvenţiile încasate de proprietarii care nu şi-au lucrat terenurile.

http://www.recolta.eu/terenurile-nelucrate-ar-putea-fi-impozitate-cu-400-leiha/
Această ştire m-a determinat să continui şi să finalizez scrisoarea deschisă pe care v-o adresez.

Evident, în chestiunea unui teren agricol necultivat se intersectează interesele proprietarului, interesele potenţialilor arendaşi sau cumpărători şi interesele statului.

Interesul egoist al proprietarului îl poate determina pe acesta să considere că respectivul teren ar trebui să-i aducă un venit chiar dacă nu este lucrat.

Interesul egoist al potenţialilor arendaşi sau cumpărători este ca nivelul arendei sau preţul de vânzare a respectivului teren să fie cât mai mic, eventual chiar mai mic decât zero (au existat propuneri ca terenuri nelucrate să fie atribuite în mod gratuit potenţialilor arendaşi iar obligaţia de plată a impozitului funciar să rămână în sarcina proprietarului).

În condiţii de grav deficit bugetar, interesul egoist al guvernanţilor, chiar dacă aceştia nu reprezintă interesele potenţialilor arendaşi sau cumpărători este să oblige cetăţeanul să plătească taxe cât mai mari, chiar dacă stabilirea acestora nu are nici o justificare obiectivă.

Afirm că o o viziune justă şi realistă asupra lumii ar trebui să transceadă aceste interese egoiste.

Susţin că este nedrept ca proprietarul unui teren nelucrat să primească vreo subvenţie dar şi că la fel de nedrept este ca proprietarul unui teren pe care nu îl poate lucra şi pentru care nu încasează nici o subvenţie, să fie obligat prin amendă să cedeze în mod gratuit folosinţa acestuia.

În opinia mea, proprietarul unui teren nelucrat ar trebui sancţionat doar dacă ar refuza să dea în arendă terenul respectiv unui arendaş dispus să-i ofere un minim venit net – să zicem echivalentul în bani a 200 kg grâu/ha şi bineînţeles preluarea de către acesta a obligaţiei de a plăti impozitului funciar pe terenul respectiv. Precizez că în condiţiile în care în România este realistă obţinerea unei producţii medii de 4000 kg grâu/ha, o arendă de 200 kg grâu/ha ar reprezenta 5% din recoltă şi ar putea fi considerată rezonabilă de către orice arendaş serios.

Precizez că întrucât locuiesc în Germania, m-am interesat care sunt în această ţară reglementările legislative referitoare la terenurile neîntreţinute şi mi s-a confirmat că acestea sunt identice cu cele care sunt încă în vigoare în România şi pe care eu le consider expresie a bunului simţ:

• 1.impozitul funciar este acelaşi pentru terenurile cultivate şi pentru cele neîntreţinute
• 2.pentru terenurile neîntreţinute nu se acordă nici o subvenţie

O gravă problemă a societăţii româneşti o constituie faptul că pe toate treptele ierarhiei sociale există numeroşi (pseudo)cetăţeni care nu se jenează să încalce o lege justă atunci când respectarea aceasteia contravine intereselor lor egoiste. Iar într-o astfel de societate, sub acoperirea pretextului că o lege a fost frecvent încălcată, poate să apară mult mai uşor decât într-o societate normală reflexul unor guvernanţi fără scrupule de a înlocui legea respectivă, chiar dacă este justă, cu o lege injustă.

Chestiunea subvenţiilor încasate în mod abuziv pentru unele terenuri neîntreţinute a fost folosită ca argument propagandistic în favoarea preconizatei impozitări punitive a tuturor terenurilor agricole neîntreţinute.

Guvernanţii au omis însă să informeze corect opinia publică asupra modului în care s-a ajuns de fapt la situaţia ca unii proprietarii de terenuri neîntreţinute să poată încasa subvenţia respectivă. Guvernanţii au omis să informeze opinia publică asupra faptului că statul român a comis la o scară mult mai mare ilegalitatea pe care au comis-o unii proprietari de terenuri agricole neîntreţinute.

Statul român a solicitat Comisiei pentru Agricultură a Uniunii Europene subvenţii din fonduri UE pentru întrega suprafaţă agricolă a României, deşi ar fi avut dreptul să ceară subvenţii doar pentru suprafaţa cultivată şi întreţinută. Acesta este cred şi motivul pentru care statul român nu s-a preocupat să-i identifice şi să-i sancţioneze pe proprietarii care au încasat în mod abuziv subvenţia, deşi acest deziderat ar fi fost foarte uşor de transpus în practică.

Dar, la fel cum respectivii ar fi trebuit să restituie banii încasaţi pe nedrept pentru o parte din suprafaţa agricolă neîntreţinută a României, tot aşa statul român ar fi trebuit să restituie Uniunii Europene banii încasaţi pe nedrept pentru întreaga suprafaţă agricolă neîntreţinută a României. Nu ştiu dar aş fi foarte curios să aflu ce s-a întâmplat cu acei bani pe care guvernul României i-a primit de la UE ca subvenţii pentru terenurile neîntreţinute ale proprietarilor care nu au revendicat în mod abuziv subvenţia.

Profesorul american Noam Chomsky, unul dintre cei mai profunzi critici al lumii postmoderne, atrăgea atenţia asupra faptului că în globalism statul, devenit exponent al intereselor marilor companii transnaţionale, promovează în interesul acestora o politică de socializare a pierderilor şi de privatizare concomitentă a profitului.

Aceasta este în opinia mea esenţa politicii social-liberale – se vorbeşte mult despre solidaritate socială, dar în fond totul nu este decât un teatru ieftin menit să abată atenţia de la faptul că presiunea fiscală asupra micului contribuabil creşte direct proporţional cu creşterea privilegiilor acordate marilor agenţi economici, care sunt de fapt susţinătorii nevăzuţi ai reprezentanţilor clasei politice. Românii perioadei de tranziţie au experimentat pe propria piele politica social-liberală a privatizării frauduloase a industriei care a fost falimentată în numele unei libertăţi sindicale prost înţelese.

Acum, în numele unei aşa-zise solidarităţi sociale de sorginte comunistoidă, opiniei publice i-a fost inoculată convingerea că micul proprietar care nu îşi poate lucra terenurile ar fi un fel de duşman al poporului şi că trebuie silit să se lepede de proprietatea care ar fi sursa răului.

Jurnalişti incompetenţi sau înregimentaţi politic (deşi se declară inependenţi) nu se sfiesc să susţină că lenea este motivul pentru care mulţi mici proprietari nu îşi întreţin terenurile, făcând abstracţie de faptul că datorită colectivizării forţate respectivii proprietari au fost rupţi aproape jumătate de secol de terenurile respective şi că acum, după ce le-au reprimit, le este imposibil să se ocupe personal de întreţinerea lor – a se vedea http://www.gandul.info/puterea-gandului/reforma-fara-impozit-pe-lene-7906904
Se doreşte ca terenurile respective să fie acaparate de reprezentanţi ai Ligii Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România sau ai unor companii din străinătate iar aceştia vor beneficia apoi de subvenţiile acordate de UE şi de statul român. Nu este însă deloc sigur că în mod împlicit în România preţul alimentelor va scădea şi nici că în urma înfăptuirii acestui deziderat vor ajunge mai mulţi bani la buget.

Dimpotrivă, este posibil să ajungă la buget bani mai puţini, decât ar ajunge în cazul funcţionării unei legi juste a arendei. Precizez că un arendator trebuie să plătească în mod obligatoriu impozit pe venit pentru arenda obţinută în vreme ce un producător agricol nu va plăti impozit pe venit dacă va demonstra că nu obţine profit din cultivarea terenului.

Nu ştiu cum va arăta viitoarea lege a arendei, dar ştiu că au existat propuneri ca terenurile nelucrate să fie atribuite în mod gratuit potenţialilor arendaşi iar obligaţia de plată a impozitului funciar să rămână în sarcina proprietarului. În asemenea condiţii un arendaş al unui astfel de teren ar avea cheltuieli mai mici decât un proprietar care îşi lucrează propriul teren, ceea ce ar fi aberant sau, altfel spus, ar reprezenta o mostră tipică de transpunere în practică a unei măsuri politice social-liberale originale, made in Romania postcomunistă.

Domnule ministru Valeriu Tabără, Martin Luther King afirma că un cetăţean responsabil are datoria de a respecta o lege justă şi de a lupta pentru abrogarea unei legi injuste. Se pare că dumneavoastră patronaţi înlocuirea unei legi juste, conforme cu legislaţia unor ţări membre fondatoare ale UE, cu o lege injustă, care va fi în discordanţă cu legislaţia acestor ţări. Îmi permit să vă atrag atenţia că vă jucaţi cu focul.

Ing. Gheorghe Cionoiu
26. 01. 2011