Sistemele de cultura a plantelor legumicole

Tehnologia de cultivare a plantelor legumicole se diferenţiază în funcţie de sistemele de cultură, iar în cadrul acestora ae depinde de specificul culturii. Verigile fluxului tehnologic vizează: pregătirea terenului şi a materialelor necesare înfiinţării culturilor; înfiinţarea propriu-zisă; întreţinerea culturilor; recoltarea şi valorificarea producţiei obţinute.
Sistemele de cultură a plantelor legumicole se pot deosebi după locul de cultură, tehnologia aplicată, destinaţia şi eşalonarea producţiei, natura substratului de cultură.

După locul de cultură, se deosebesc culturi în câmp şi culturi în diferite spaţii special constituite şi amenajate în acest scop. În cazul culturilor în câmp plantele cresc şi se dezvoltă până la recoltare în câmp deschis, fără protecţie.

La culturile în diferite spaţii plantele vegetează într-un anumit spaţiu în care condiţiile de microclimat sunt dirijate pe tot parcursul perioadei de vegetaţie sau numai în anumite perioade (primăvara devreme sau toamna târziu). Culturile în diferite spaţii pot fi: culturi forţate, culturi protejate şi culturi adăpostite.

Culturile forţate se efectuează în construcţii destinate acestui scop (sere, solarii încălzite, răsadniţe calde), în care factorii de vegetaţie sunt dirijaţi pe întreg ciclul de cultură, iar produsele legumicole proaspete se obţin în perioade deficitare ale anului (iarna, primăvara devreme sau toamna).

Culturile protejate se efectuează în construcţii mai simple (solarii, sere-solar, adăposturi joase din materiale plastice, răsadniţe reci), în care plantele beneficiază numai parţial de un climat artificial. In interiorul acestor construcţii se realizează o temperatură cu 2-50C mai ridicată decât în exterior. Această diferenţă poate să ajungă până la 90C în cazul dublei protejări. La dubla protejare, dacă pentru acoperirea construcţiilor s-a folosit polietilena se recomandă ca cea de a doua peliculă să fie din PVC, deoarece aceasta, spre deosebire de polietilenă, nu este transparentă pentru razele infraroşii, deci în acest caz numai poate avea loc fenomenul inversiunii termice.

Culturile adăpostite sunt apărate de intemperii prin mijloace mai simple, sub formă de obstacole împotriva vântului (terenuri adăpostite natural, perdele şi culise de protecţie, etc.) sau a frigului (clopote şi paravane individuale, folii din materiale plastice aşezate direct pe culturi).

Culisele de porumb se utilizează în special la culturile de cucurbitaceae. De exemplu, la 10 rânduri de castraveţi se amplasează 2 rânduri de porumb zaharat. Orientarea rândurilor se face perpendicular pe direcţia vântului dominant. Prin acest procedeu se protejează plantele de curenţii reci şi de vânturile care le răsucesc vrejurile.

Plantele de tomate, castraveţi şi pepeni pot fi protejate şi cu adăposturi individuale confecţionate din polietilenă sau PVC (pungi din material plastic fixate pe câte un suport din sârmă).

O altă metodă folosită la protejarea culturilor de castraveţi şi pepeni galbeni este acoperirea solului cu folii de polietilenă sau PVC, imediat după însămânţare.

După modul de înfiinţare se întâlnesc următoarele sisteme de cultivare a plantelor legumicole:

-culturi prin semănat direct în câmp practicate la majoritatea speciilor legumicole cultivate în câmp (morcov, pătrunjel, păstârnac, spanac, pepeni, fasole, bame, etc.) şi numai la anumite specii în sere şi solarii (ridichi, mărar, spanac, pătrunjel pentru frunze, etc.);
-culturi înfiinţate prin plantarea răsadurilor la majoritatea speciilor cultivate în spaţii protejate, la culturile extratimpurii şi timpurii (tomate, castraveţi, ardei, pătlăgele vinete) sau chiar pentru culturile de vară-tomnă (tomate, castraveţi, varză).

După destinaţia producţiei deosebim:

-culturi pentru consum în stare proaspătă fie imediat după recoltare sau după o anumită perioadă de păstrare în spaţii special amenajate (rădăcinoase, bulboase, cartof, etc.);
-culturi pentru industrializare la care se aplică o tehnologie specifică,produsele fiind destinate fabricilor de conserve.

În funcţie de eşalonarea producţiei sau perioada când se execută, sistemele de cultivare pot fi:

-extratimpurii, la sfârşitul iernii şi începutul primăverii;
-timpurii, de primăvară;
-semitimpurii, de vară;
-târzii, de toamnă;
-întârziate, de toamnă târzie sau pentru postmaturare.

După caracteristicile substratului de cultură se deosebesc următoarele sisteme de cultură:

-pe medii nutritive naturale, cum sunt solul sau diferite amestecuri de
pământuri naturale fertile;
-pe medii nutritive artificiale (fără sol), cum sunt soluţiile nutritive care conţin în anumite proporţii macro şi microelemente necesare nutriţiei plantelor.