Soiul şi sănătatea cartofilor de sămânţă, principalii factori pentru obţinerea de recolte mari la cartof (Matei Berindei)

În general în agricultură importanţa soiului este covârşitoare. Acesta deoarece sporirea producţiei agricole prin soi se face fără a creşte volumul de cheltuieli materiale. Într-adevăr, un potenţial ridicat, materializat prin munca creatoare a geneticienilor şi amelioratorilor într-un soi, care este materializat prin sămânţa sănătoasă şi cu valoare biologică ridicată, constituie un mijloc de creştere a producţiei fără nici un fel de aport fizic, material şi energic.

La cartof, soiul ca resursă biologică este cel mai important factor al producţiilor mari, atât în ceea ce priveşte cantitatea cât şi calitatea fizică şi culinară a producţiei. Tehnologia de producţie nu face altceva decât să asigure realizarea potenţialului productiv şi calitativ al soiului, creând condiţii optime de creştere a plantelor.

Sămânţa, calitatea acesteia şi pregătirea pentru semănat, constituie cea mai importantă verigă tehnologică în menţinerea capacităţii de producţie a soiului. Soiurile de cartof sunt foarte diferite. În funcţie de lungimea perioadei de vegetaţie: sunt soiuri de cartof pentru consumul timpuriu, pentru consumul din timpul verii, pentru consumul de toamnă-iarnă şi pentru industrializare. Drept urmare cultivatorii de cartof trebuie să-şi aleagă soiul în funcţie de scopul culturii de cartof şi in funcţie de condiţiile ecologice din localitatea lui.

Din cercetările noastre, efectuate cu mulţi ani în urmă, s-a ajuns la concluzia că îndeosebi la cartof pentru realizarea unor producţii ridicate şi constante, calitatea materialului pentru plantare contribuie în proporţie de 50%. Calitatea cartofului pentru sămânţă este o noţiune complexă caracterizată de însuşirile fizice, biologice şi fitosanitare ale tuberculilor.

Din punct de vedere al calităţii fizice, interesează în primul rând integritatea tuberculilor şi mărimea acestora. Integritatea tuberculilor are o importanţă deosebită, deoarece vătămările reprezintă căi de pătrundere a bolilor de putrezire la cartof şi a altora. Din această cauză, pentru loturile semincere la cartof este interzisă tăierea tuberculilor. În ce priveşte mărimea tuberculilor de sămânţă, cea mai bună este aceea de mijlocii spre mici. Dar pot fi folosiţi şi tuberculii ceva mai mari, cu condiţia ca desimea de plantare să se regleze în funcţie de mărimea acestora. De fapt la cartof, indiferent de mărimea tuberculilor, desimea de plantare trebuie stabilită în funcţie de mărimea acestora. Acest lucru presupune calibrarea lor înainte de plantare.

Din punct de vedere fitosanitar, marea majoritate a bolilor cartofului se transmit prin tuberculi, din care cauză calitatea fitosanitară a cartofilor pentru sămânţă este determinantă în realizarea de producţii mari şi la cartoful pentru consum. Dintre numeroasele boli care produc pagube în culturile de cartof, cele mai dăunatoare sunt virozele respectiv cele care produc degenerarea virotică. Rezultatele cercetărilor efectuate la institutul nostru de la Braşov, cu mulţi ani în urmă, au arătat că producţia de cartof poate fi diminuată cu cca. 30% în cazul soiurilor tolerante la viroze, până la 90% la cele sensibile. Singura posibilitate de evitare a acestor pierderi imense este utilizarea la plantare a cartofilor pentru sămânţă liberi de boli virotice sau cu un procent minim de infectie care să nu afecteze semnificativ producţia. Acest lucru deosebit de important trebuie să-l ştie toţi cultivatorii de cartof din România inclusiv de locuitorii satelor care cultivă numai cartofi în grădină, pentru consumul propriu.

Din punct de vedere al sănătăţii cartofilor pentru sămânţă, aceeaşi importanţă asupra realizării capacităţii de producţie a soiurilor o are şi calitatea biologică a cartofilor pentru sămânţă. Trebuie să fie bine înţeles faptul că în România există şi degenerarea climatică, cauzată de stresul termohidric. Din fericire cercetările noastre au arătat două lucruri deosebit de importante. În primul rând, avem şi soiuri rezistente la stresul termohidric. În al doilea rând, este generalizat în România, cu intensităţi diferite de la o localitate la alta. Rezultă deci că noi nu trebuie să ne mai ocupăm de înmulţirea soiurilor care nu sunt rezistente la stresul termohidric.

Avem numeroase soiuri de cartof dintre care multe soiuri noi. Soiuri timpurii, pentru consumul timpuriu, soiuri semitimpurii pentru consumul din timpul verii, soiuri semitărzii pentru consumul de toamnă-iarnă şi soiuri târzii.
Locuitorii satelor trebuie să aibă cartof pentru consum tot timpul anului: atât pentru consumul familiar cât şi pentru animalele din curte. Drept urmare, la cultura cartofului în grădină se folosesc mai multe soiuri. De alegerea acestora depinde totul.

Realizarea obiectivelor arătate mai înainte are o importanţă naţională. Prin integrarea în Uniunea Europeană am intrat într-o concurenţă acerbă la cartof. Atât în ceea ce priveşte costurile cât şi calitatea culinară şi cea biologică a tuberculilor. Deci, cultivatorii de cartof din România trebuie să obţină producţii mari, economice şi de calitate corespunzătoare. Acest lucru este perfect posibil dacă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale monitorizeaza în toată ţara ceea ce pune la dispoziţie cercetarea ştiinţifică din punct de vedere al soiurilor de cartof, al producerii corecte a cartofilor pentru sămânţă şi nu în ultimul rând reînnoirea corectă a cartofilor pentru sămânţă. Altfel dispare cultura cartofului din România.

Autor: Prof.dr.doc. Matei Berindei