Traian Basescu: Pregatiti-va pentru criza alimentara!

Preşedintele Traian Băsescu şi-a justificat prezenţa la masa rotundă pe tema problemelor din agricultură prin faptul că este un politician care susţine că industriile care pot fi delocalizate nu sunt sigure pe termen lung, pe când agricultura şi turismul sunt sectoare "sigure în evoluţiile viitoare".

"Ştiu că iarăşi se vor supăra mulţi, ce caută preşedintele la o întâlnire cu agricultorii? Caută, pentru că agricultura este în ţara asta, mă preocupă şi având un parteneriat cu Guvernul putem discuta. În plus, sunt unul dintre politicienii care susţin fără rezerve că industriile care pot fi delocalizate nu sunt industrii sigure pe termen lung în România, dar agricultura, terenurile nu se pot delocaliza, cum nu se pot delocaliza nici munţii şi Marea Neagră pentru turism, sunt două sectoare de care trebuie să ţinem cont şi care sunt sigure în evoluţiile viitoare", a mai spus şeful statului.



Preşedintele Traian Băsescu a mai spus ieri, la întâlnirea cu agricultorii, că până la intrarea României în zona euro nu vor fi dobânzi la credite ca pe piaţa din Uniunea Europeană, pentru că băncile din România utilizează bani împrumutaţi de pe piaţa internaţională.

Afirmaţia sa a venit în contextul în care producătorii agricoli s-au plâns de dobânzile mari practicate de bănci pentru credite şi pentru faptul că nu există, în România, o bancă specializată în acordarea de credite pentru agricultură.

Iata cele mai importane declaratii ale presedintelui Traian Basescu, aflat, ieri, in dialog cu reprezentantii agricultorilor.

Sunt de acord cu ordinea pe care aţi stabilit-o dumneavoastră, dar pentru ca dialogul să fie complet, ştiu că dumneavoastră aveţi întrebări pentru executiv, eu nu sunt exact partea de executiv care vă trebuie, dar mă interesează agricultura şi voi transfera mesajul către executiv. Dar pentru ca discuţia să fie completă, poate luările dumneavoastră de cuvânt primesc şi răspunsuri pe care le ridic eu, nu ca Preşedinte, ci ca un om care priveşte la ce se întâmplă în economia românească. Şi sunt câteva elemente. Spre exemplu, avem 1,2 milioane fermieri. E bine? E rău? Ce soluţii am avea să comasăm pământurile dacă nu este bine cu 1,2 milioane fermieri, din care cea mai mare parte ferme de subzistenţă? O altă întrebare la care poate nu acum, nu aici, dar să încercăm să schiţăm răspunsuri măcar care să sprijine executivul în a lua măsurile necesare. Anul trecut au rămas nelucrate 3,5 milioane de hectare de pământ. 3,5 milioane hectare. Este un alt lucru care pe mine, ca om care nu ştie mare lucru despre agricultură, ci doar o vede, îmi ridică semne de întrebare. O altă zonă care mi se pare de mare interes şi căreia trebuie să-i dea chiar agricultura un răspuns, sigur, în tandem cu Guvernul. Patronate, sindicate din agricultură împreună cu Guvernul. Cum am ajuns să importăm 70 la sută din alimente? Nu cumva suntem doar un producător de materie primă şi nu valorificăm producţia? Mai exportăm şi ceva grâu, ceva subvenţie? Este o altă întrebare căreia la nivel de politici agricole trebuie să-i găsim răspuns. Care ar fi soluţiile să industrializăm agricultura? Vreau să traduc, să nu fie confuzii. Cum facem să putem valorifica printr-o industrie alimentară performantă producţia agricolă? Sigur, creşterea animalelor este un alt subiect. Poate facem noi ceva salamuri şi mezeluri în ţară, dar importăm o mare parte din carnea pe care o utilizăm în industria de profil.

Subvenţiile: nu vă ascund, în baza unei discuţii pe care am avut-o la Azomureş am promovat ideea - Guvernul să subvenţioneze cu îngrăşăminte campania agricolă din această vară. Ne-am lovit de un lucru la care nu mă aşteptam. România a atins plafonul maxim de subvenţie pe care-l poate acorda anul acesta. Este ultimul răspuns la care mă aşteptam. Probabil din dezinformare, din faptul că nu eram bine informat. Acordarea de subvenţie sub formă de îngrăşăminte este un tip de ajutor nelegal. E ajutor de stat neaprobat, deci avem o problemă. Iată câteva întrebări la care poate în discuţie, dincolo de problemele dumneavoastră, găsim un răspuns. Mai este o realitate pe care am văzut-o tot în statistici. România are circa patru milioane de hectare teren ecologic, a doua ţară după Franţa ca suprafaţă de teren ecologic. Franţa are 4,5 milioane. Cum găsim soluţii de valorificare a acestui avantaj de a genera producţie ecologică? Sunt întrebări. Deci am vrut poate în pachetul de probleme, aşa cum le ridicaţi dumneavoastră, să găsim răspunsuri şi aici. Nu vă spun de un credit de circa 90 de milioane de euro de la Banca Mondială pentru irigaţii, din care în cinci ani s-au utilizat 10 milioane în refacerea sistemelor de irigaţii.

Mai avem o realitate generată de schimbările climatice. Aproape că intrăm într-un ciclu ori secetă, ori inundaţii. Ori, în perspectivă, o politică agricolă trebuie să aibă în vedere acest lucru. Probabil că rar vom mai avea ani ca 2008, în care să avem un optim de precipitaţii. Dar după cum vedeţi, în ultimii cinci ani, cu excepţia lui 2008, ori am avut secetă, ori am avut inundaţii. Sunt întrebări pe care eu mi le pun, cărora dumneavoastră ca specialişti trebuie să le daţi răspunsuri şi Guvernul să le pună în aplicare. Ştiu că iarăşi se vor supăra mulţi că Preşedintele, ce caută Preşedintele la o întâlnire cu agricultorii? Caută, pentru că agricultura este în ţara aceasta, mă preocupă şi având un parteneriat cu Guvernul putem discuta. În plus, sunt unul dintre politicienii care susţin fără rezerve că industriile care pot fi delocalizate nu sunt industrii sigure pe termen lung în România. Dar agricultura, terenurile nu se pot delocaliza, cum nu se pot delocaliza nici munţii şi Marea Neagră pentru turism. Sunt două sectoare de care trebuie să ţinem cont şi care sunt sigure în evoluţiile viitoare. Sigur, oricine spune: „Avem oţelărit”. Da, dar nu avem minereu de fier. Îl aducem din Brazilia, sau din Australia, sau mai ştiu eu de unde. Riscul de delocalizare la astfel de industrii există. Mâine, poimâine, nu vreau să fie interpretată ca o proorocire, şi Dacia se va produce în Kazakhstan dacă se creează condiţii de salarizare care nu mai fac rentabilă menţinerea Daciei aici. Dar agricultura, o industrie alimentară care să valorifice agricultura sub toate aspectele ei, nu mă refer strict la cereale, că vorbim de carne, de sfeclă, de orice, porumb şi aşa mai departe, nu se va delocaliza niciodată.

Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, datorită creşterii explozive a populaţiei. România trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri. Cum de asemenea susţin fără rezerve că turismul este o altă industrie, unde agroturismul este parte din activitatea dumneavoastră, agroturismul poate aduce valoarea adăugată uriaşă capacităţii agricole pe care România o are. Sunt câteva întrebări pe care mi le pun. Eu ştiu că aveţi dumneavoastră foarte multe. Aş încheia făcându-vă doar în câteva cuvinte o imagine minimală a acordului cu FMI. Vreau să ştiţi că România acum nu este în situaţia de a apela la un ajutor pentru salvare. România a făcut un acord preventiv, pentru ceea ce intuim că va urma. Şi în mod categoric n-am putea face faţă onorabil unei agravări a situaţiei economice globale. Vin la noi acasă, a situaţiei ecologice europene cu implicaţii extraordinare în economia românească datorită contracţiei majore a pieţelor de export. Veţi vedea previziunile care vor apărea în săptămânile următoare. Sunt mai rele decât cele de până acum. Şi ar fi fost un act greu de etichetat dacă nu ne puneam această centură de siguranţă, un acord cu Uniunea Europeană şi cu Fondul. Deja nu mai este un secret. Discutăm de circa 20 de miliarde. Dar cea mai mare parte a acestor bani, aproape 13 miliarde se duc în tranşe, cu o tranşă de cinci miliarde în luna mai, în Banca Naţională şi nu în consum, la Banca Naţională pentru consolidarea rezervei.

Şi aici este momentul să spunem foarte franc un lucru: avem o rezervă de circa 26-27 de miliarde, nu ştiu cifra la zi. Din aceşti bani, şi aceasta este limita obligatorie pe care România trebuie să o aibă ca rezervă în Banca Naţională, dar din aceşti bani 12 miliarde sunt banii băncilor comerciale. Deci în mod real banii româneşti sunt doar jumătate sau undeva în jur de jumătate din rezerva Băncii Naţionale. Ori de aceşti bani ai băncilor comerciale avem nevoie acum în economie. Nu le putem cere să asigure economia cu bani în condiţiile în care noi le ţinem 40 la sută din resursele lor în rezerva Băncii Naţionale. Şi atunci Banca Naţională trebuie să-şi completeze rezerva din surse de la Fond pentru ca pe măsură ce este necesar să diminueze rezervele băncilor comerciale din Banca Naţională ca să poată alimenta cu bani economia. În acelaşi timp, filozofia a fost să se angajeze şi un credit de la Uniunea Europeană care să acopere nevoile bugetului de stat în aşa fel încât Ministerul Finanţelor să nu mai meargă să atragă toate resursele de pe piaţă pentru cheltuielile pe care şi le-a planificat în buget, lăsând agenţilor economici lichidităţile pe care băncile comerciale le pot pune la dispoziţie. Ceea ce va avea impact pe două zone. Se va pune mai bine sub control deprecierea leului. Şi eu cred că se va întări leul puţin, cel puţin în perioada următoare. Momentul cel mai bun pentru leu va fi în mai, când se vor vira acele cinci miliarde în rezerva BNR. Şi în acelaşi timp, va sprijini la coborârea dobânzilor băncilor comerciale o lichiditate care se creează pe piaţă şi în care nu mai intervine Ministerul Finanţelor să adune banii, cum s-a întâmplat în ianuarie şi februarie. Decembrie, ianuarie, februarie au fost luni în care Ministerul Finanţelor a cam adunat tot ce era în sistemul interbancar. Am spus aceste lucruri doar în câteva cuvinte. Sunt multe de spus despre acordul cu Fondul şi probabil vom găsi altă ocazie. Înţeleg că astăzi chiar şeful delegaţiei Fondului a făcut o prezentare a acordului. Altceva nu aş mai spune în momentul de faţă.