Pe valea râului Grădişte încă supravieţuieşte o moară care face cea mai bună făină pentru sătenii din Ludeştii de Jos.
Nea Antonie, bătrânul din Ludeştii de Jos, judeţul Hunedoara, care ţine în viaţă ultima moară de modă veche, cu apă, nu şi-ar vinde afacerea nici pe cei mai performanţi roboţi care macină făina doar la apăsarea unui buton.
Singurul morar rămas „în piaţă” pe valea sacră a dacilor nu duce lipsă de comenzi, ba chiar are mai mult de lucru de cât în ultimii ani şi motive să creadă că din ce în ce mai multă lume se va întoarce la pâinea fă cu tă din făina obţinută la mo a ra lui, veche de aproape un secol şi jumătate.
Moara cu apă a lui nea Antonie Gavriloiu este singura dintre cele 15 care func ţionau până-n anii ’70 pe valea râului Grădişte (aceeaşi vale pe care se urcă spre cele două capitale ale dacilor - Costeşti şi Sarmizegetusa Regia). Din 1960, morile clasice au început, rând pe rând, să se oprească. În satele din zonă apăruse curentul electric, iar oamenii au început să-şi cumpere mici mori electrice. A lui Antonie a supravieţuit, pentru că, spune el, făina produsă e incomparabil mai bună decât cea făcută de „trăsnăile alea pe curent”.
La cei 80 de ani ai săi, Antonie Gavriloiu se mişcă repede pe podeţele din jurul ro ţilor de moară. Dă drumul apei pe făgaşele care duc spre palele roţilor, apoi aproape că aleargă înăuntru să se asigure că totul merge cum trebuie. Urcă fără efort cele câteva trepte spre cuvele în care sunt puse cerealele ce aşteaptă să fie m ă cinate. Încă înalt şi bine legat, bătrânul aminteşte clar de bărbatul care-n urmă cu 20-30 de ani încă se mai descurca singur cu o piatră de moară de vreo 500 de kilograme
. Doar el şi o rangă. Acum nu trebuie decât să le regleze de la o manetă ca să obţină făina la fineţea dorită.
După ce pune grâul la măcinat, face şi o scurtă analiză a crizei care a lovit ţara: „Anii trecuţ’ începuseră oamenii să vină mai rar. Acuma s-or mai înmulţât. O crescut preţu’ la porci şi ţân mai mulţ’ să-i vândă graşi şi frumoş’ la iarnă, la târg, să mai facă un ban. De ţinut îi ţân cu făină de porumb şi cu de-aia de orz, ca să să facă mari”.
Dacă vremurile vor fi grele, spune bătrânul, moara lui va începe să macine grâu mai mult, ca pe vremuri: „În ultimul timp, cu grâu la măcinat mai vin diabetici de prin satele astea de p-acilea. Cine ştie ce-o mai fi şi cu criza asta, da’ nu-i bai, că n-om muri de foame câtă vreme avem grâne şi moară cu ce le măcina. Şi-ncă să vezi matale ce bună-i făina aia albă care rămâne pă vârf, după ce-i gata de măcinat sacul de grâu. Faci cu ea nişte plăcinte, cum n-ai mai mâncat pă niciunde pă unde-ai fost”.
Citeste mai mult in Evenimentul Zilei
Nea Antonie, bătrânul din Ludeştii de Jos, judeţul Hunedoara, care ţine în viaţă ultima moară de modă veche, cu apă, nu şi-ar vinde afacerea nici pe cei mai performanţi roboţi care macină făina doar la apăsarea unui buton.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Ghid practic Realizarea de sapun natural
Realizarea de sapun natural este cea mai profitabila afacere Obtii venituri de 1 000 de lei pentru doar 2 ore de munca Ce contine Ghidul practic pentru realizarea de sapun natural Cum sa faci sapun 100 natural – nu numai informatiile de baza ci toate sfaturile si trucurile necesare pentru a obtine inca de la prima incercare ...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
Singurul morar rămas „în piaţă” pe valea sacră a dacilor nu duce lipsă de comenzi, ba chiar are mai mult de lucru de cât în ultimii ani şi motive să creadă că din ce în ce mai multă lume se va întoarce la pâinea fă cu tă din făina obţinută la mo a ra lui, veche de aproape un secol şi jumătate.
Moara cu apă a lui nea Antonie Gavriloiu este singura dintre cele 15 care func ţionau până-n anii ’70 pe valea râului Grădişte (aceeaşi vale pe care se urcă spre cele două capitale ale dacilor - Costeşti şi Sarmizegetusa Regia). Din 1960, morile clasice au început, rând pe rând, să se oprească. În satele din zonă apăruse curentul electric, iar oamenii au început să-şi cumpere mici mori electrice. A lui Antonie a supravieţuit, pentru că, spune el, făina produsă e incomparabil mai bună decât cea făcută de „trăsnăile alea pe curent”.
La cei 80 de ani ai săi, Antonie Gavriloiu se mişcă repede pe podeţele din jurul ro ţilor de moară. Dă drumul apei pe făgaşele care duc spre palele roţilor, apoi aproape că aleargă înăuntru să se asigure că totul merge cum trebuie. Urcă fără efort cele câteva trepte spre cuvele în care sunt puse cerealele ce aşteaptă să fie m ă cinate. Încă înalt şi bine legat, bătrânul aminteşte clar de bărbatul care-n urmă cu 20-30 de ani încă se mai descurca singur cu o piatră de moară de vreo 500 de kilograme
. Doar el şi o rangă. Acum nu trebuie decât să le regleze de la o manetă ca să obţină făina la fineţea dorită.
După ce pune grâul la măcinat, face şi o scurtă analiză a crizei care a lovit ţara: „Anii trecuţ’ începuseră oamenii să vină mai rar. Acuma s-or mai înmulţât. O crescut preţu’ la porci şi ţân mai mulţ’ să-i vândă graşi şi frumoş’ la iarnă, la târg, să mai facă un ban. De ţinut îi ţân cu făină de porumb şi cu de-aia de orz, ca să să facă mari”.
Dacă vremurile vor fi grele, spune bătrânul, moara lui va începe să macine grâu mai mult, ca pe vremuri: „În ultimul timp, cu grâu la măcinat mai vin diabetici de prin satele astea de p-acilea. Cine ştie ce-o mai fi şi cu criza asta, da’ nu-i bai, că n-om muri de foame câtă vreme avem grâne şi moară cu ce le măcina. Şi-ncă să vezi matale ce bună-i făina aia albă care rămâne pă vârf, după ce-i gata de măcinat sacul de grâu. Faci cu ea nişte plăcinte, cum n-ai mai mâncat pă niciunde pă unde-ai fost”.
Citeste mai mult in Evenimentul Zilei
Autor: AgroRomania.ro
Votati articolul
Nota: 5 din 1 voturi
Urmareste-ne pe Google News