Ce trebuie sa stii la infiintarea unei plantatii de migdal

La infiintarea unei livezi, in general, pregatirea terenului se face printr-o mobilizare adanca a solului, desfundare sau scarificare in functie de insusirile solului. Lucrarea este urmata de fertilizarea de baza cu ingrasamant organic bine descompus, apoi cu ingrasaminte minerale. Mai departe, iata ce trebuie sa stii la infiintarea unei livezi de migdal. Cand se planteaza migdalul, cum se conduce, care sunt taierile la migdal.

Epoca optima de plantare a migdalului este toamna devreme, pentru a permite pomilor sa se inradacineze pana la venirea frigului. Daca nu se poate efectua plantarea devreme, este mai bine sa se amane pentru primavar.

Indiferent daca se planteaza toamna sau primavara, scoaterea pomilor din pepiniera trebuie facuta in ziua sau preziua plantarii.

Atentie! radacinile migdalului se refac greu dupa transplantare, manipulati pomii tineri cu multa atentie
Distantele de plantare folosite se coreleaza cu vigoarea pomilor si sunt cuprinse intre 6-7 m intre randuri si 5-6 intre pomi pe rand.

Deoarece majoritatea soiurilor de migdal sunt autosterile, se recomanda plantarea a 3-4 soiuri in parcela pentru a asigura o polenizare incrucisata.

Formele de coroana folosite trebuie sa asigure o buna iluminare a pomilor, migdalul fiind foarte pretentios la lumina. Coroana care se foloseste cel mai mult este vasul ameliorat, cu 3 sarpante, pe fiecare existand 3 ramuri de schelet de ordinul doi si mai putin piramida intrerupta.

Specificul intretinerii plantatiilor de migdal
In primii ani dupa infiintarea livezii, migdalul creste viguros, emite multi anticipati, care aglomereaza coroana sau chiar formeaza de timpuriu arcade de rodire. Pentru a evita aceste neajunsuri se recomanda taieri in verde, prin care se inlatura lastarii concurenti, cei verticali, se aleg lastarii necesari structurii coroanei, scurtand astfel perioada de formare a coroanelor.

Taierea de productie se executa anual, si are drept scop mentinerea pomilor in spatiul asigurat prin distanta de plantare, rarirea coroanei in vederea patrunderii luminii la toate elementele tulpinii si normarea productiei.

Deoarece la migdal sunt soiuri care fructifica preponderent pe buchete de mai, nu este necesara inlocuirea anuala a ramurilor de rod (mixtelor) ca la piersic. Ramurile lungi se raresc daca sunt prea dese si eventual se scurteaza daca depasesc 50-60 cm.

Semischeletul de peste 4-5 ani se reduce si se simplifica pentru a stimula noi cresteri care vor rodi in anii urmatori. La pomii in plina productie se formeaza arcade de rodire, arcade care trebuie simplificate, prin transferul cresterii pe ramuri tinere, formate din zona de maxima curbura.

Pomii netaiati formeaza coroane dese, aglomerate, cu multe cresteri verticale si arcade care se umbresc reciproc. In timp, datorita lipsei luminii ramurile de rod din interiorul coroanei se usuca, zona de fructificare se muta la periferia coroanei.

O data cu accentuarea proceselor de uscare si reducerea cresterilor anuale, se intervine prin taieri mai severe, in lemn multianual cu scopul regenerarii pomilor si prelungirii perioadei de exploatate a livezii cu 4-5 ani.

Intretinerea solului este diferita in functie de varsta plantatiei si disponibilitatea hidrica.

In plantatiile tinere, solul se lucreaza pe rand si se cultiva intervalul dintre randuri cu plante agroalimentare (pepeni, fasole, mazare, cartofi, legume etc.), pentru a obtine venituri suplimentare, folosite pentru intretinerea pomilor sau recuperarea unei cote din cheltuielile de investitie.

In plantatiile mature, unde nu exista sisteme de irigare, solul se mentine lucrat atat pe rand cat si intre randuri, pentru a conserva mai bine apa si a distruge buruienile. Acolo unde apa este asigurata prin irigare, intervalele se pot mentine inierbate, iar pe rand se foloseste mulciul. Folosirea erbicidelor este limitata numai ca masura ajutatoare, pe randul de pomi, deoarece solul ramane descoperit si se favorizeaza pierderea rapida a apei.

In privinta ingrasamintelor, trebuie sa stiti ca migdalul este o specie mare consumatoare de azot si potasiu. Teoretic, in plantatiile mature se aplica anual circa 100 kg azot, 50-80 kg fosfor si 60-120 kg potasiu. Practic, aceste cifre difera in functie de specificul solului.

In anii ploiosi, cantitatea de ingrasaminte se mareste, datorita pierderilor care se inregistreaza prin spalare.

Fosforul si potasiul se administreaza toamna, iar azotul etapizat, toamna, primavara si la inceputul verii.