Calitatea apei in crescatoriile ecologice

Se poate concluziona mai degraba dificultatea stabilirii unei relatii directe cauza-efect intre calitatea apei si problemele observate. Numai o abordare a ansamblului asigura o solutie. Asa a aparut ca un „factor de risc“ in mai multe anchete ecopatologice efectuate in crescatoriile de pasari.

 

a) Calitatea fizico-chimica. Se evalueaza cu ajutorul mai multor parametrii de importanta variabila:

 

- Aspectul, culoarea, mirosul sunt parametrii adesea subiectivi. Fara a fi toxica, o apa cu aspect dezagreabil poate antrena un subconsum.

 

- Turbiditatea permite aprecierea limpezimii apei. Ea variaza dupa dimensiunile particulelor si concentratia materiei in suspensie.

 

- pH-ul exprima aciditatea apei. Daca adesea este gasita drept cauza a perturbarilor urinare sau digestive, principala consecinta a aciditatii excesive este coroziunea conductelor, robinetelor si adaptorilor, precum si aparitia compusilor metalici toxici (de Pb).

 

- Duritatea exprima concentratia in calciu si in magneziu. O apa foarte „dura“ faciliteaza fenomenul de depunere.

 

- Clorurile din apa sunt laxative si corozive. Adaparea cu apa foarte sarata a provocat o intarziere a cresterii, o cadere a curbei ouatului si mortalitate. In practica, sunt putine probleme de acest tip.

 

- Sulfatii au proprietati laxative.

 

- Nitratii, nitritii si amoniul fac parte din ciclul azotului.

 

Contaminarea apelor cu nitrati este o problema de actualitate si risca sa devina tot mai serioasa. Ea trebuie avuta in vedere in schema de dezvoltare a unor crescatorii din anumite regiuni.

 

Doze de 3 g/l sunt mortale pentru pui de o zi. Tulburari de crestere, digestive, caderi ale curbei ouatului au fost constatate datorita apei de adapat cu 80-220 ppm nitrat, insa au disparut odata cu schimbarea sursei de apa.

 

Aspectul cumulativ al dozelor absorbite pare primordial. Nitratii sunt adesea asociati si altor factori de risc – precum poluarea bacteriana a apei. Prezenta amoniului si a nitritilor indica o evolutie bacteriana, adesea in relatie cu o contaminare cu fecale.

 

b) Calitatea microbiologica

 

Contaminarea apei cu virusi, paraziti sau cu bacterii este foarte frecventa si poate antrena episoade patologice.

 

- Majoritatea bacteriilor cu efect patogen vehiculate de apa au ca origine fecalele: Escherichia Coli, Streptococi Fecali si Clostridium Sulfitoreductori. Prezenta acestor bacterii in apa, in afara de pericolul reprezentat prin ele insele, constituie un semnal si pentru prezenta altor microorganisme patogene: salmonele, clostridium si pasteureloza.

 

- Virusii, chiar daca sunt incapabili sa se inmulteasca in apa, pot totusi sa supravietuiasca in aceasta mai multe saptamani, chiar luni. Este cazul virusului maladiei New Castle, care poate supravietui peste 6 luni. Se considera ca enterovirusii ar fi susceptibili a se gasi in apa in concentratie suficienta pentru a fi un real pericol. O apa necontaminata cu fecale are putine sanse de a provoca o maladie virala in crescatorie.

 

- Numerosi paraziti sau oua de paraziti se pot gasi in apa de baut. Riscul cel mai mare il constituie oocitele de coccidioza. De asemenea, se pot transmite prin apa: Histomonas si Trichomonas.