Autor: AgroRomania.ro
Publicat in: Zootehnie
Medicul veterinar Diana Monica Galatanu spune ca la animalele domestice aportul alimentar excesiv in proteine se intalneste destul de rar, cele mai frecvente cazuri fiind atunci cand suplimentele proteice din ratie, precum faina de carne, faina de peste, faina de soia, etc. nu sunt suficient de bine omogenizate cu componentele de baza ale ratiei, sau atunci cand, din dorinta de a forta cresterea tineretului animal, se depaseste procentul admis de proteine in ratia diferitelor specii de animale.
La pasari excesul de proteine are un efect detrimental asupra ritmului de crestere al puilor atunci cand nivelul proteic din ratie ajunge la 30% sau mai mult. La un nivel de 35% proteina in ratie, procentul de mortalitate la pui este foarte mare.
S-a sugerat ca guta nutritionala sau intoxicatia uremica la pui, exceptand pe cea cauzata de deficienta de vitamina A, poate fi provocata de hranirea cu substante azotoase in exces.
La porcine un exces de proteine la tineretul pus la ingrasat din dorinta de a obtine mai multa carne determina o serie de tulburari traduse prin leziuni cutanate de natura alergica, constipatie, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau cu virusi ce pot determina enzotii.
La aceste animale se observa la nivelul stomacului sau intestinului necroze, ulcere, hemoragii. In folosirea suplimentelor proteice la porcine, trebuie avut in vedere faptul ca animalele nu pot produce mai multa carne decat le permit aptitudinele lor genetice.
La taurine proteinele nu trebuie sa depaseasca 18% din ratie. La 20% se poate inregistra la vaci infecunditate, iar la tauri acelasi fenomen apare la un nivel de 21-22% proteine in ratie. Cercetari experimentale au demonstrat ca supraalimentrea proteica determina modificari patologice ale ovarelor. Aceste modificari se datoresc in primul rand tulburarilor functionale ale sistemului neuroendocrin, fiind reversibile daca se intervine la timp in corectarea alimentatiei.
Frecvent, ciclurile sunt anovulatorii si se instituie progresiv anafrodizia datorita infiltratiei grase a ovarelor. O practica gresita in unele unitati zootehnice este aceea de a administra vara numai lucerna masa verde la taurine. Animalele consuma un exces de proteina (dublu fata de necesar) si apar tulburari de felul celor descrise anterior. La masculi un astfel de regim scurteaza enorm perioada de folosire a lor la monta.
In anumite perioade de vegetatie, unele plante produc cantitati relativ mari de proteina si aminoacizi liberi, mai ales triptofan, care poate da un sindrom asemanator cu emfizemul pulmonar natural. Microorganismele din rumen transforma cantitatile excedentare de triptofan intr-un produs secundar care sensibilizeaza animalul, declansand enfizemul pulmonar. Excesul unor aminoacizi in ratie poate fi tot atat de daunator ca si deficitul.
Fenomenele care se produc in prezenta excesului unui aminoacid au fost precizate, analizate si impartite in trei mari categorii: de dezechilibru, de antagonism si de toxicitate. Dezechilibrul prin exces duce la intarziere in crestere si la pierderea apetitului. Ultimul aspect este mai putin cunoscut si este de mare importanta pentru nutritie. Prin urmare, intarzierea in crestere este secundara diminuarii consumului. Excesul de aminoacizi duce si la antagonisme.
Cazurile cele mai concrete de antagonism privesc relatiile dintre leucina, izolecucina si valina; dintre lizina si arginina; treonina si serina; fenilalanina si triptofan. Efectele toxice ale excesului de aminoacizi sunt de ordin multiplu, plecand de la pierderea in greutate la aparitia de leziuni diverse la nivelul diferitelor organe. Citam leziunile oculare si podale provocate de excesul alfatirozina. Excesul de aminoacizi poate duce chiar si la mortalitate intr-un procent ridicat.
In majoritatea cazurilor de exces proteic in ratie, se instaleaza un dezechilibru intre capacitatea proteolitica a tubului digestiv si aportul alimentar in proteine. Acest dezechilibru atrage dupa sine tulburari digestive traduse prin schimbarea pH-ului digestiv spre alcalin, ceea-ce duce la o alcaloza digestiva urmata de o alcaloza generalizata, de tip metabolic cu manifestari clinice corespunzatoare: la rumegatoare, manifestarea caracteristica este alcaloza ruminala sau indigestia ruminala putrida.
Alt grup de modificari se traduc prin procese de putrefactie ruminala sau intestinala in favoarea germenilor Gram negativ. Produsii toxici de putrefactie (putresceina, scatolul, fenolul, indolul) determina clinic, aspecte de indigestie putrida a rumenului, de enterotoxiemie sau de toxicoza generala, expresia autointoxicatiei generale. Inhibitia histaminazei de catre putresceina sau diminuarea genezei acesteia in afectiunile hepatice duce la un exces de histamina, cu manifestari de furbura si alte tulburari circulatorii periferice. Modificarea florei intestinale favorizeaza aparita anaerobioziei colibacilozei, piosepticemiei cu corynebacterium.
Simptomatologia poate imbraca aspecte foarte diferite. In urma trecerii bruste la un regim alimentar cu exces de proteina pot apare manifestari de colici, meteorism, diaree fetida, autointoxicatie intestinala, alcaloza ruminala, indigestie putrida a rumenului, furbura, tulburari circulatorii periferice, manifestari de alcaloza metabolica etc. Consumul indelungat de ratii cu exces proteic poate determina la mamifere sterilitate, accese de tetanie ca urmare a hipomagneziemiei, datorita cantitatii mari de amoniac ce rezulta la nivelul tractusului gastrointestinal si care duce la formarea de saruri insolubile de magneziu.
La porci, excesul de proteine poate determina leziuni cutanate de natura alergica, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau virusuri ce pot declansa enzootii.
La pasari, excesul de proteine determina intarziere in crestere, slabirea rezistentei organismului fata de boli, iar la nivelul intestinului un proces intens de putrefactie, cu formarea de produsi toxici (indol, fenol, scatol, etc.), ceea ce duce uneori la manifestari de autointoxicatie. Se remarca deasemenea aparitia gutei, scaderea productiei de oua, pica si chiar canibalism.
Diagnosticul se bazeaza pe analiza compozitiei ratiei sub aspectul cantitativ al proteinelor, pe analiza continutului ruminal (pH, dominarea florei Gram negative), pe tabloul clinic si morfopatologic, pe amendarea semnelor clinice dupa corectarea ratiilor. Ca si evolutie tulburarile pot evolua acut, subacut sau cronic.
Pronosticul este rezervat sau grav, dependent de forma clinica de boala, de faza in care surprindem animalul, daca leziunile sunt sau nu reversibile. Profilaxia consta in echilibrarea ratiei in proteine atat cantitativ cat si calitativ. Pentru evitarea tulburarilor provocate de schimbarea brusca a regimului alimentar se recomanda ca trecerea de la un regim alimentar sarac in proteine, la unul bogat sa se faca trepat.
Tratamentul consta in instituirea unei diete necesare redresarii functiei digestive (sistarea alimentatiei pentru 1-2 zile, urmata de ratii dietetice, usor digestibile sub forma de tainuri mici, avand un continut echilibrat in proteine). Medicamentos se intervine prin purgative saline in cazul manifestarilor de enterotoxemie, se combate alcaloza metabolica, alcaloza ruminala, indigestia putrida a rumenului si se apeleaza la antitoxice generale (solutii glucozate in asociere cu vitamina B, solutii cu electroliti, diuretice, etc) la antihistaminice (romergan, ACTH, etc).
S-a sugerat ca guta nutritionala sau intoxicatia uremica la pui, exceptand pe cea cauzata de deficienta de vitamina A, poate fi provocata de hranirea cu substante azotoase in exces.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Propriul meu plan de afaceri
Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai planuri de afaceri standard Esti o persoana dinamica Profita de Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai 7 modele practice de planuri de afacere cu care obtii mai usor finantari si chiar fonduri europene la mai putin de 100 de lei Stick-ul "Propriul meu plan de...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
La porcine un exces de proteine la tineretul pus la ingrasat din dorinta de a obtine mai multa carne determina o serie de tulburari traduse prin leziuni cutanate de natura alergica, constipatie, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau cu virusi ce pot determina enzotii.
La aceste animale se observa la nivelul stomacului sau intestinului necroze, ulcere, hemoragii. In folosirea suplimentelor proteice la porcine, trebuie avut in vedere faptul ca animalele nu pot produce mai multa carne decat le permit aptitudinele lor genetice.
La taurine proteinele nu trebuie sa depaseasca 18% din ratie. La 20% se poate inregistra la vaci infecunditate, iar la tauri acelasi fenomen apare la un nivel de 21-22% proteine in ratie. Cercetari experimentale au demonstrat ca supraalimentrea proteica determina modificari patologice ale ovarelor. Aceste modificari se datoresc in primul rand tulburarilor functionale ale sistemului neuroendocrin, fiind reversibile daca se intervine la timp in corectarea alimentatiei.
Frecvent, ciclurile sunt anovulatorii si se instituie progresiv anafrodizia datorita infiltratiei grase a ovarelor. O practica gresita in unele unitati zootehnice este aceea de a administra vara numai lucerna masa verde la taurine. Animalele consuma un exces de proteina (dublu fata de necesar) si apar tulburari de felul celor descrise anterior. La masculi un astfel de regim scurteaza enorm perioada de folosire a lor la monta.
In anumite perioade de vegetatie, unele plante produc cantitati relativ mari de proteina si aminoacizi liberi, mai ales triptofan, care poate da un sindrom asemanator cu emfizemul pulmonar natural. Microorganismele din rumen transforma cantitatile excedentare de triptofan intr-un produs secundar care sensibilizeaza animalul, declansand enfizemul pulmonar. Excesul unor aminoacizi in ratie poate fi tot atat de daunator ca si deficitul.
Fenomenele care se produc in prezenta excesului unui aminoacid au fost precizate, analizate si impartite in trei mari categorii: de dezechilibru, de antagonism si de toxicitate. Dezechilibrul prin exces duce la intarziere in crestere si la pierderea apetitului. Ultimul aspect este mai putin cunoscut si este de mare importanta pentru nutritie. Prin urmare, intarzierea in crestere este secundara diminuarii consumului. Excesul de aminoacizi duce si la antagonisme.
Cazurile cele mai concrete de antagonism privesc relatiile dintre leucina, izolecucina si valina; dintre lizina si arginina; treonina si serina; fenilalanina si triptofan. Efectele toxice ale excesului de aminoacizi sunt de ordin multiplu, plecand de la pierderea in greutate la aparitia de leziuni diverse la nivelul diferitelor organe. Citam leziunile oculare si podale provocate de excesul alfatirozina. Excesul de aminoacizi poate duce chiar si la mortalitate intr-un procent ridicat.
In majoritatea cazurilor de exces proteic in ratie, se instaleaza un dezechilibru intre capacitatea proteolitica a tubului digestiv si aportul alimentar in proteine. Acest dezechilibru atrage dupa sine tulburari digestive traduse prin schimbarea pH-ului digestiv spre alcalin, ceea-ce duce la o alcaloza digestiva urmata de o alcaloza generalizata, de tip metabolic cu manifestari clinice corespunzatoare: la rumegatoare, manifestarea caracteristica este alcaloza ruminala sau indigestia ruminala putrida.
Alt grup de modificari se traduc prin procese de putrefactie ruminala sau intestinala in favoarea germenilor Gram negativ. Produsii toxici de putrefactie (putresceina, scatolul, fenolul, indolul) determina clinic, aspecte de indigestie putrida a rumenului, de enterotoxiemie sau de toxicoza generala, expresia autointoxicatiei generale. Inhibitia histaminazei de catre putresceina sau diminuarea genezei acesteia in afectiunile hepatice duce la un exces de histamina, cu manifestari de furbura si alte tulburari circulatorii periferice. Modificarea florei intestinale favorizeaza aparita anaerobioziei colibacilozei, piosepticemiei cu corynebacterium.
Simptomatologia poate imbraca aspecte foarte diferite. In urma trecerii bruste la un regim alimentar cu exces de proteina pot apare manifestari de colici, meteorism, diaree fetida, autointoxicatie intestinala, alcaloza ruminala, indigestie putrida a rumenului, furbura, tulburari circulatorii periferice, manifestari de alcaloza metabolica etc. Consumul indelungat de ratii cu exces proteic poate determina la mamifere sterilitate, accese de tetanie ca urmare a hipomagneziemiei, datorita cantitatii mari de amoniac ce rezulta la nivelul tractusului gastrointestinal si care duce la formarea de saruri insolubile de magneziu.
La porci, excesul de proteine poate determina leziuni cutanate de natura alergica, enterite grave, adesea suprainfectii cu enterobacterii sau virusuri ce pot declansa enzootii.
La pasari, excesul de proteine determina intarziere in crestere, slabirea rezistentei organismului fata de boli, iar la nivelul intestinului un proces intens de putrefactie, cu formarea de produsi toxici (indol, fenol, scatol, etc.), ceea ce duce uneori la manifestari de autointoxicatie. Se remarca deasemenea aparitia gutei, scaderea productiei de oua, pica si chiar canibalism.
Diagnosticul se bazeaza pe analiza compozitiei ratiei sub aspectul cantitativ al proteinelor, pe analiza continutului ruminal (pH, dominarea florei Gram negative), pe tabloul clinic si morfopatologic, pe amendarea semnelor clinice dupa corectarea ratiilor. Ca si evolutie tulburarile pot evolua acut, subacut sau cronic.
Pronosticul este rezervat sau grav, dependent de forma clinica de boala, de faza in care surprindem animalul, daca leziunile sunt sau nu reversibile. Profilaxia consta in echilibrarea ratiei in proteine atat cantitativ cat si calitativ. Pentru evitarea tulburarilor provocate de schimbarea brusca a regimului alimentar se recomanda ca trecerea de la un regim alimentar sarac in proteine, la unul bogat sa se faca trepat.
Tratamentul consta in instituirea unei diete necesare redresarii functiei digestive (sistarea alimentatiei pentru 1-2 zile, urmata de ratii dietetice, usor digestibile sub forma de tainuri mici, avand un continut echilibrat in proteine). Medicamentos se intervine prin purgative saline in cazul manifestarilor de enterotoxemie, se combate alcaloza metabolica, alcaloza ruminala, indigestia putrida a rumenului si se apeleaza la antitoxice generale (solutii glucozate in asociere cu vitamina B, solutii cu electroliti, diuretice, etc) la antihistaminice (romergan, ACTH, etc).
Autor: AgroRomania.ro
Votati articolul
Nota: 4.65 din 13 voturi
Urmareste-ne pe Google News
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
