Anason in gradina proprie. Beneficiile culturii

Ceaiul de anason se recomanda ca expectorant in bronsite. Calmeaza colicile intestinale si stomacale la sugari si copii, face sa creasca diureza si are efect carminativ. Infuzia preparata din 10 g fructe la 100 ml apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali. 

 

Ceaiul se bea caldut, de preferinta inainte de masa. Fructele de anason intra in compozitia ceaiului gastric. Totusi, folosit in doze mari, produce stare de agitatie, insomnie, excitatii ale comportamentului psihomotor, urmata de convulsii si stari depresive.

 

Daca este consumat un timp mai indelungat, produce o iritare a mucoaselor digestive. Componentul de baza al uleiului volatil este anetolul, care este utilizat in parfumerie, in combinatii cu miros floral. Uleiul volatil mai este utilizat si la prepararea diverselor lichioruri sau a produselor de patiserie si cofetarie.

 

Uleiul gras (16-22% din masa fructelor) poate fi utilizat la fabricarea sapunului. Sroturile continand 20% lipide pot reprezenta un furaj foarte bun pentru animale. 

 

Anasonul este si o buna planta melifera, obtinandu-se 50-100 kg de miere la hectar.

 

 

Cele mai favorabile zone pentru cultura anasonului din tara noastra sunt cele de sud, in ju de - tele: Constanta, Dolj, Timis, Ialomita, Teleorman si Olt. Prefera un climat calduros, dar este si pretentios fata de umiditate.

Temperatura minima de germinatie este de 30 grade C. Este sensibil la temperaturi mai scazute si la seceta din fazele de germinat-rasarit, deoarece in aceste conditii cres terea plantelor este incetinita, apar masiv buruienile, precum si bolile. 

 

Excesul de umiditate, mai ales la inflorit, ingreuneaza foarte mult polenizarea, favorizand aparitia bolilor si innegrirea fruc te lor. Anasonul este pretentios fata de tipul de sol datorita sistemului radicular mai putin dezvoltat. Prefera solurile luto-nisipoase, bogate in humus, afanate si cu apa freatica la adancime mai mica.

 

 

Anasonul este o planta ierboasa, anuala. Perioada de vegetatie este de 110-130 de zile, in functie de conditiile de cultivare si de climat. Tulpina poate ajunge pana la 50-75 cm inaltime, iar frunzele au aspect diferentiat pe etaj, cele de la baza fiind alterne, petiolate, iar cele superioare sectate, trilobate si intregi. 

 

Florile sunt dispuse in umbele cu 7-15 flori de culoare alba. Fructul este o diachena cu lungimea de 3-5 mm, de culoare cenusie-verzuie sau galben-cenusie, cu masa a 1.000 de seminte de 3-3,5 g. Perioada de inflorire dureaza 25-35 de zile, in lunile iunie-iulie. Cea mai mare cantitate de ulei volatil se intalneste in fructele tinere.

 

 

Anasonul trebuie sa fie cultivat dupa plante care lasa terenul fara resturi vegetale si fara buruieni. Cele mai bune premergatoare pentru anason sunt leguminoasele pentru boabe, dar si cerealele paioase, ca de exemplu: grau, secara, triticale sau orz, bine intretinute si fertilizate.

 

Anasonul nu se poate cultiva dupa coriandru, deoarece pot aparea boli si daunatori comuni; de asemenea, monocultura este interzisa, fiind recomandat sa revina pe acelasi teren dupa 4-5 ani.

 

 

Anasonul valorifica bine ingrasamintele aplicate in doze moderate. Se recomanda ca ingrasamintele organice de tipul gunoiului de grajd, sa fie aplicate la planta premergatoare, deoarece este evitata, astfel, dezvoltarea unei mase vegetative prea bogate in detrimentrul productiei de fructe.

 

 

Dupa premergatoarele care se recolteaza devreme, se poate efectua o lucrare de dezmiristit, pentru maruntirea resturilor vegetale si a buruienilor, urmata de aratura. Pana in toamna, aratura va fi intretinuta prin grapari repetate, pentru distrugerea buruienilor care rasar si a crustei. Dupa premergatoare tarzii, aratura se executa la adancimi de 22-25 cm si este lasata negrapata peste iarna.

 

Primavara se face o lucrare cu o grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili, apoi, inainte de semanat, se pregateste patul germativ cu un combinator.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata, sa fie sanatoasa si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde usor. Puritatea fizica minima a semintelor trebuie sa fie de 90%, iar germinatia de minimum 70%. Soiul recomandat in cultura este De Crangu.

 

Samanta poate primi unele tratamente inainte de semanat pentru a se obtine o rasarire cat mai rapida si mai uniforma. Un tratament recomandat il constituie inmuierea semintelor in apa la temperaturi de 16-180 grade C, dupa care acestea se tin in gramezi la temperatura de 18-200 grade C timp de 3 zile, lopatandu-se periodic pana cand 5% din boabe au incoltit. In continuare, semintele se aseaza in strat subtire si se lasa sa se usuce, fiind apoi semanate. 

 

Semanatul se executa primavara cat mai devreme, atunci cand vremea permite terenul trebuie sa fie foarte bine pregatit, iar solul sa aiba umiditate suficienta pentru ca rasarirea sa aiba loc mai uniform. 

 

Semanatul se poate face in prima urgenta, cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), la care se monteaza limitatoare de adancime si distribuitoare pentru seminte mici. Pentru o distributie cat mai buna a semintelor in sol, se recomanda ca samanta sa fie amestecata cu nisip fin sau cenusa. Nu este recomandat amestecul cu seminte ale altor plante de cultura, deoarece anasonul poate fi stanjenit la rasarire, iar plantele sa nu se mai dezvolte uniform. 
 

Cantitatea de samanta utilizata pentru un hectar este de 11-12 kg.  Datorita faptului ca in sistemul de agricultura ecologica erbicidele sunt interzise, combaterea buruienilor se va face doar prin prasile si, de aceea, este recomandat ca distanta dintre randuri sa fie de 45-50 cm. Adancimea de semanat trebuie sa fie de 2-3 cm, iar densitatea plantelor la rasarire trebuie sa fie de 120-150 de plante/m2.

 

 

Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin masuri preventive care tin de rotatie, asolament, combaterea buruienilor; de asemenea, se recomanda tratamente in vegetatie, precum folosirea zemei bordeleze in concentratie de 1% pentru combaterea manei, ruginii si a cercosporiozei; pentru combaterea atacului de fainare se recomanda tratamentul cu sulf muiabil in concentratie de 0,4%.

Pentru a preveni atacul omidei de camp sau al omidei moliei chimionului, se recomanda masuri preventive care tin de asolament si alte masuri fitotehnice. 

 

Pentru o mai buna polenizare si sporuri de productie se recomanda amplasarea in apropierea lanului a 2-3 stupi/ha.

 

 

Avand in vedere coacerea esalonata a fructelor, recoltarea este dificil de realizat. Astfel, se poate face recoltarea direct cu combina, atunci cand 50-60% din fructe au ajuns la maturitate si au capatat culoarea maronie, iar tulpinile au inceput sa se ingalbeneasca. 

 

Se mai poate executa si recoltarea in doua faze: mai intai plantele se taie si se lasa in brazde 3-4 zile pana cand umiditatea fructelor ajunge la 13-15% si apoi se executa treieratul cu combina prevazuta cu ridicator de brazde. 

 

Imediat dupa recoltare este recomandata conditionarea si eventual scaderea umiditatii, fie cu ajutorul uscatoarelor artificiale la temperaturi de 30-400 garde C, fie prin expunere la soare sau in magazii acoperite.

 

Productia poate fi de 600-800 de kg/ha. Conditiile de receptionare admit: umiditatea de 12%, corpuri straine organice maximum 4%, iar cele minerale 1%, impuritati (resturi de codite, resturi de planta) maximum 0,5%, fructe seci, sfaramate sau brune maximum 1,5%.