Cum poti cultiva kiwi in Romania?

 

Cultura vizeaza zone plane si colinare (0 - 350 m altitudine), climat cu ierni blande (temperaturi medii anuale 9,5 - 11,0°C) si precipitatii cuprinse intre 500 - 700 mm anual.

 

Frecvent actinidia a fost asociata piersicului ca zona de cultura si ca exigente pedologice. Fiind putin mai pretentioasa decat vita de vie, are un areal de cultura mai restrans, cuprins intre 34° si 46° latitudine nordica si 30°- 40° latitudine sudica.

 

Avand de a face cu o planta de climat umed, actinidia necesita valori ridicate ale umiditatii relative a aerului. In zone cu deficit hidric, practic nu se poate concepe o cultura economica. In acelasi timp, planta nu suporta excesul de umiditate in sol, care determina aparitia unor boli ale coletului si putrezirea rapida a radacinilor.

 

Circulatia aerului are un efect limitativ asupra culturii actinidiei. Vantul determina ruperea lastarilor, sfasierea frunzelor, iar in perioada infloritului, impiedica zborul albinelor si al celorlalte insecte polenizatoare.

 

Actinidia cere soluri luto-nisipoase, cu substrat aluvionar, permeabile, profunde, bogate in substanta organica. Disponibilitatea hidrica trebuie sa fie constanta si nu excesiva si in nici un caz sa nu coboare sub 60 - 70% din capacitatea de camp. In ceea ce priveste pH-ul, acesta trebuie sa fie cuprins intre 5,5 si 7,5.

 

Cerintele actinidiei fata de factorii de mediu sunt asemanatoare cu cele ale piersicului, practic putand fi cultivata in toate zonele favorabile acestuia. Aria de raspandire pe glob este destul de larga, kiwi extinzandu-se in mai putin de un secol, din estul Chinei, de unde provine, in Noua Zeelanda, care a fost prima tara care a promovat aceasta cultura, in Japonia, Europa, America de Nord si Sud.

 

In Romania, kiwi se cultiva din anul 1993 la Ostrov, (Judetul Constanta) la SC Ostrovit SA si se afla in campul didactic experimental al Facultatii de Horticultura din Bucuresti. Zone favorabile pentru cultura plantelor de kiwi: toate centrele favorabile pentru cultura piersicului pentru speciile Actinidia deliciosa si A. chinensis si toate centrele favorabile pentru cultura ciresului si prunului pentru Actinidia arguta.

 

 

Sortimentul este reprezentat de soiul Hayward la A. deliciosa, soi care reprezinta 90% din productia mondiala de kiwi cu pulpa verde. Alaturi de acest soi, in Italia se cultiva si soiul Summer Kiwi care are o coacere mai timpurie. Specia A. chinensis, care produce fructe cu pubescenta fina si pulpa galbena, deosebit de apreciate pentru gustul si aroma lor, are mai multe soiuri, dintre care cel mai cunoscut este Zespri Gold, Jintao si mai recent, Soreli.

 

In ceea ce priveste A. arguta, care se remarca prin fructele lipsite de pubescenta, in sortimentul mondial se intalnesc mai multe soiuri de culoare verde printre care amintim: Jumbo, Issai, Green Delice, pana la rosie, Francesca, Rosana, Red Delice, etc.

 

 

Recoltarea se face esalonat, pe masura coacerii fructelor la A. arguta incepand cu sfarsitul lunii august (la selectiile timpurii) si se prelungeste in luna septembrie, incheindu-se la sfarsitul lunii octombrie pentru A. chinensis si la inceputul lunii noiembrie pentru A. deliciosa.

 

Culesul se face de mana, iar fructele se pastreaza in conditii frigorifice cat mai departe de mere sau alte fructe care elimina etilena. Fructele de kiwi sunt foarte sensibile la cantitati mici de etilena care determina inmuierea (coacerea rapida a acestora).

 

 

Materialul saditor se obtine prin inmultire vegetativa, folosind butasi semilignificati sau lignificati, prin altoire si prin culturi de meristeme. De mentionat ca plantele inmultite in vitro sunt mai rezistente la ger, mai viguroase si mai productive. Altoirea se foloseste mai rar in Europa si de regula, numai pentru a obtine pomi altoiti pe portaltoi rezistenti la calcarul activ din sol.