Deficienţe de nutriţie în cultura tomatelor. Carenţe de azot, fosfor, potasiu, magneziu sau bor la tomate.

Carente de nutritie la tomate. Deficit de azot, fosfor, potasiu, magneziu, bor in cultura tomatelor. CULTIVAREA TOMATELOR in sistem ecologic.

Ca şi în agricultura clasică, în agricultura ecologică trebuie urmărită permanent starea de vegetaţie a culturilor. În cultura tomatelor, fermierul este atent atât la apariţia simptomelor unor boli sau ale atacului unor dăunători, dar şi simptomele unor carenţe de nutriţie. În acest material poţi citi despre cum se manifestă lipsa de azot, fosfor, magneziu sau bor în cultura tomatelor (fie în câmp, fie în cazul tomatelor cultivate în sere şi solarii).


Deficienţa de bor la tomate se manifestă prin piticire, prin apariţia unor frunze mai mici decât cele normale, decolorate, cu varful de creştere ofilit. Mugurii terminali se usucă, fructele sunt pătate şi deformate. Uneori apar fisuri pe tulpini.

Deficienţa de azot la tomate prin îngălbenirea frunzelor, de la vârf spre peţiol, urmând nervura principală. În cazul răsadurilor, plantele sunt firave, de culoare verde deschis. Înflorirea şi fructificarea sunt reduse, iar în cazuri de deficit grav ţesutul plantelor se necrozează.

Deficienţa de fosfor la tomate este suspectată atunci când plantele au talia mai mică iar frunzele inferioare capătă o culoare verde cu nuanţe albăstrui, în unele cazuri apărând chiar pete de culoare violacee. Plantele ajung târziu la maturitate iar sistemul radicular este slab dezvoltat.

Deficienţa de potasiu la tomate se manifestă prin clorozarea marginilor frunzelor, plantele căpătând aspect ofilit. Fructele sunt puţine, mici, uneori cu necroze şi pete.

Vezi şi: agropotasion, fertilizator pe bază de potasiu cu aplicare radiculară sau foliară

Deficienţa de magneziu la tomate se manifestă prin apariţia unor pete albe, punctiforme. Frunzele afectate cad. Descrierea simptomului în literatura de specialitate este de „aspect de mărgele înşirate pe aţă”.