Regina toamnei si simbol al Japoniei: Crizantema

Asociate cu toamna, crizantemele raman inflorite pana tarziu, la caderea brumelor. Exista foarte multe varietati, cu florile de culori, parfum si forme diferite. Sunt excelente pentru aranjamente florale, atat in vase, cat si in gradini sau parcuri.

Vin de departe, din China si Japonia. Acolo traiesc doua surori ale crizantemelor pe care le stim cu totii, crizantema japoneza (Chrysanthemum indicum) si crizantema chinezeasca (Chrysanthemum chinensis). Primele sunt mici, in nuante de galben, iar cele chinezesti sunt ceva mai mari, colorate in alb, roz sau diferite nuante ale acestora.

Crizantemele cultivate fac parte din specia Chrysantemum hortorum, care cuprinde mii de soiuri si cultivaruri. Multe dintre ele sunt atat de diferite, incat cu greu ai putea spune ca sunt rude apropiate.

Astfel, exista crizanteme cu florile asemenatoare margaratei, anemonei, cu flori globuloase sau, dimpotriva, aplatizate. Marimea florilor variaza si ea foarte mult, de la "piticele" cu diametrul de 5-6 centimetri, pana la uriasele de pana la 25 de centimetri.

Culorile crizantemelor merg de la nuante inchise de violet (soiul Accent), pana la alb (soiurile Penny Lane, Luyona sau Breitner) sau galben (Axilia, Homaro, Graceland sau Frivoli).


Cultivarea crizantemelor
In Romania, crizantemele nu rezista la temperaturile scazute de afara, de aceea toamna se muta in spatii protejate, unde temperatura nu scade sub 5 grade Celsius, dar nici nu creste mai mult de 10 grade. Pana in luna martie, crizantemele puse la iernat se uda rar, cat sa nu se usuce complet pamantul din vas.

In gradina sau pe tereasa se scot in luna mai, chiar aprilie in anii mai caldurosi. Trebuie sa i se rezerve un spatiu suficient, pentru ca poate fi usor sufocata. Pamantul trebuie sa fie bine ingrasat si udat periodic, incepand de acum.
Lucrarile de ingrijire la crizanteme

Pentru a ajuta planta sa infloreasca toamna abundent, varful plantei se ciupeste, adica se scurteaza cu aproximativ 5-10 centimetri. Acest lucru face ca ea sa se ramifice la baza si sa dea nastere, mai tarziu, mai multor tulpini florifere.

In acelasi scop se practica si copilirea, adica ruperea lastarilor laterali de pe tulpini, la fel ca in cazul tomatelor.

Ultima lucrare importanta, si cea mai delicata, este bobocirea, lucrare specifica lunilor august-septembrie, cand apar primii boboci de crizantema.

Pentru ca planta da nastere, in varful fiecarei tulpini, nu unuia, ci mai multor boboci florali, pentru a obtine o floare mare, normal dezvoltata, se alege unul singur iar cei care au tendinta sa creasca in jurul lui, se indeparteaza cu delicatete.

Daca sunt lasati sa creasca, se vor sufoca unul pe celalalt iar varful tulpinilor florale vor capata un aspect neingrijit.

Update: doamna Dana Bobit vine cu o precizare necesara, atragand atentia ca exista mai multe categorii de crizanteme: specii pitice, de ghiveci, si speciile inalte, cultivate pentru flori taiate. In cazul speciilor pitice se doreste ramificarea tulpinii si lastarirea, pentru un aspect bogat al plantei in ghiveci, caz in care se practica ciupirea varfului; in cazul crizantemelor de talie mare cultivate pentru florile lor, ideal este ca acestea sa fie drepte iar inflorescenta cat mai mare, de aceea la acestea se practica bobocirea si copilirea.