Cultivarea sofranelului: Plantatie, ingrijire si beneficii

Uleiul de sofranel este folosit pentru fabricarea lumanarilor parfumate, la fabricarea margarinei si in industria chimica ca baza pentru fabricarea unor vopseluri.

Semintele de sofranel pot fi consumate ca atare, sau pot fi adaugate unor aluaturi in patiserie. Uleiul de sofranel reduce nivelul colesterolului, de aceea este utilizat si in scopuri terapeutice. Sofranelul a fost cultivat si pentru florile sale, utilizate drept colorant si aromatizant.

Numele de sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai ieftina a sofranului. In engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron, sau bastard saffron.

Aceasta datorita continutului de cartamina al florilor, ca si sofranul. Dupa aparitia produselor mai ieftine obtinute prin sinteza chimica, planta nu a mai fost cultivata in acest scop.

Descopera cultura sofranului, "aurul rosu"! Ghidul nostru complet te invata cum sa cultivi si sa vinzi aceasta planta pretioasa. Investitie mica, profit mare - pana la 13.000 euro/kg ...click AICI pentru detalii si comenzi<<

Din seminte se obtine o faina de calitate, cu ridicat continut proteic. Faina are scop furajer, dar poate fi inclusa si in retete de panificatie pentru hrana omului. Continutul acestei faini va fi descris la punctul corespunzator. Uher, in 1997, mentioneaza sofranelul si pentru cultura in scopuri ornamentale. In Europa, acesta este utilizat pentru flori de taiat, proaspete, dar si pentru florile uscate, folosite in galanterii.

Olanda este unul dintre promotorii acestei noi utilizari. In Statele Unite inca se fac studii pentru gasirea unor genotipuri valoroase din punct de vedere al aspectului floral. Studiile au fost efectuate inca din 1999, de catre Western Regional Plant Introduction Station (WRPIS).

Inca sunt in desfasurare studii de piata. Pe teritoriul Canadei, Ernest Small in lucrarea New crops for canadian agriculture, considera ca introducerea la scara larga a sofranelului in cultura poate avea un impact major asupra industriei alimentare canadiene, in special privind uleiurile comsetibile si faina furajera. Medicina traditionala Semintele sunt folosite in tratamentul tumorilor, mai ales in cazul celor localizate la nivelul ficatului.

Florile sunt considerate ca avand proprietati laxative, sedative, si se utilizeaza in tratamentul scarlatinei. Uleiul este folosit ca leac pentru durerile reumatismale. Medicina chinezeasca recomanda semintele in tratamentul dismenoreei la femei, ele avand un efect astringent la nivel uterin.

Chimie In afara continutului de acizi grasi de 32-40%, semintele contin si un procent proteic de 11-17% si 4-7% apa. Din analiza chimica a 100 g seminte s-au obtinut rezultatele: 482 calorii, 4.8 g apa, 12.6 g proteine, 27.8 g lipide, 50.5 g glucide, 25.1 g fibra, 4.3 g cenusa, 126 mg Ca, 310 mg P, 9,7 mg Fe, 0.59 mg tiamina, 0.14 mg riboflavina, 0.5 mg niacina.

Continutul uleiului de sofranel este: 1,5% acid miristic, 3% acid palmitic, 1% acid stearic, 0,5% acid arachidic, 33% acid oleic, 61% acid linoleic. Dupa Zamfirescu, indicele de iod al acestui ulei este de 115,1-155,2, aciditatea specifica de 0,78-5,76, indicele de saponificare 194,0-203,0. Este un ulei semisicativ.

Descrierea speciei

Fiecare formeaza circa 15-20 seminte. Pe o planta se pot forma 14-60 de capitule iar intr-un capitul se gasesc 25-60 de flori. Corola este alcatuita din 5 petale de culoare de la alb-galbui pana la rosu intens. Corola este inconjurata de 5 sepale caracteristice pentru sofranel, lungi de 6-7 mm. In jurul capitulului se gasesc frunze dispuse in rozeta. Urmeaza apoi involucrul alcatuit din mai multe bractei, ce pot avea ghimpi pe margini.

Bracteile care invelesc capitulul impiedica scuturarea semintelor. Staminele in numar de 5 au anterele strans unite formand un manson prin care trece stilul (androceu sinanter). Ovarul este prevazut cu un stil lung. Fructul Fructul este o achena alungita cu marginile putin proeminente, ce se aseamana in mare masura cu cel de floarea soarelui, numai ca este mult mai mic. Culoarea fructului este alba. In multe cazuri semintele de sofranel sunt prevazute cu un papus compus din membrane inguste provenite din sepalele care devin persistente.

Invelisul reprezinta 50-60% din greutatea fructului. Greutatea a 1000 seminte = 24-40 g. Greutatea hectolitrica = 39-55 kg. Tulpina Tulpina este erecta, glabra, cu numerose ramificatii. Radacina Radacina principala este puternic dezvoltata, poate penetra pana la 2.5 m in sol.

Este de asemenea puternic ramificata, ca si tulpina. (Zamfirescu, Velican, Saulescu) Dupa germinatia achenei de culoare alba, cu greutatea cuprinsa intre 0,03 si 0,04 g, plantula trece printr-un stadiu de rozeta, care se caracterizeaza prin cresterea redusa in inaltime si aparitia a numeroase frunze aproape de nivelul solului.

Tot in acest stadiu se dezvolta si un puternic sistem radicular. In timpul acestui stadiu planta este rezistenta la frig, chiar si la inghet, dar sofranelul este mai putin tolerant fata de buruienile cu crestere rapida.

Dupa acest stadiu, tulpina incepe sa se alungeasca si sa se ramifice treptat. Ramurile formeaza unghiuri de 30 pana la 70 grade cu tulpina principala. Fiecare ramura se termina printr-un capitul globular de forma specifica, delimitat de tepi. La plantele mature, radacina principala poate penetra in sol pana la adancimea de 2-3 m, cu numeroase radacini secundare imprastiate pe lateral.

Datorita acestui sistem radicular sofranelul este deosebit de rezistent la seceta, el putand fi cultivat fara probleme in zonele in care introducerea unui sistem de irigatiii este dificila.

Nume, taxonomie, linii locale Denumirea Sofranelul este denumit in India kusum, cuvant care deriva din sanscritul kusumbha (dupa Chavan, 1961) iar in China este denumit honghua, ceea ce se traduce prin floare rosie. In engleza este denumit Safflower. Numele de sofranel deriva din faptul ca el a fost cultivat ca o alternativa mai ieftina a sofranului. In engleza el se mai numeste sugestiv si false saffron, sau bastard saffron.

Specii Studierea relatiilor dintre mai multe specii ale genului Carthamus au dus la crearea unei baze pentru inregistrarea unor caracteristici ale speciei Carthamus tinctorius dar si ale unor alte specii inrudite, caracteristici care se pot utiliza in programe de ameliorare si de obtinure a unor noi soiuri, mai productive si mai rezistente. Astfel de specii inrudite importante sunt C. persicus, C. lanatus, C. oxyachantus si C. palestinus.

Ele au fost mentionate de Kumar si Agraval in 1989 ca surse ale unor gene de rezistenta la mai multe boli si daunatori. De atunci, in urma unor programe de incrucisare s-a reusit transferul unor gene de rezistenta la seceta si de rezistenta la alternarioze. Specia cultivata si speciile inrudite Studii de citogenie conduse de Imrie si Knowles in 1970, si de Khidir si Knowles in acelasi an, sugereaza ca specia Carthamus palaestinus, care creste salbatic intr-un areal limitat la zonele aride din Israel si Irak cu flori alb-galbui, este specia de provenienta de la care au derivat speciile Carthamis oxyacanthus si Carthamis persicus.

Acestea sunt considerate speciile parentale pentru specia cultivata, Carthamis tinctorus (Ashri si Knowles, 1960). Toate aceste 4 specii au 2n=24 cromozomi, iar prin incrucisarea acestora rezulta hibrizi fertili. Astfel de hibrizi au fost obtinuti inca din 1959 de catre Knowles. Carthamus oxyacanthus creste comun in India, Irak si Pakistan, pe marginea drumurilor si pe langa culturile de cereale.

Este o planta bogat ramificata, cu tepi puternici si lungi. Semintele contin 28% ulei, care poate fi extras si utilizat in industria alimentara sau chimica. Semintele sunt negre si sunt mai mici decat la specia cultivata.

Carthamus persicus are arealul de raspandire limitat la Siria, Liban si Turcia, cu flori portocalii si alb-galbui. Distributia culturilor Asa cum am mentionat, este cultivat din cele mai vechi timpuri in China India si Pakistan, dar si in Egiptul antic. In Evul Mediu a fost cultivat si in Europa in Italia, Franta si Spania. Imediat dupa descoperirea Americii, spaniolii au dus aceasta planta in Mexic, unde s-a adaptat perfect conditiilor secetoase. De acolo a fost luata in culturi si in Venezuela si Columbia.

In Statele Unite a inceput sa fie cultivat in 1925. Ecologie Sofranelul creste alaturi de grau si orz in zonele temperate dar se dezvolta incet in perioadele cu zilele scurte si reci. Plantele rezista la temperaturi scazute, pana la inghet. Rezistenta difera in functie de varietatile speciei. Sofranelul este o planta de zi lunga, necesarul de fotoperioada este de 14 ore. Este intolerant la umbra si la imburuienare.

Are o toleranta la saruri asemeni bumbacului, mai putin ca orzul. Dupa alti autori, toleranta la saruri este egala cu cea a orzului. Se dezvolta bine pe soluri lutoase, cu capacitatea mare de retinere a apei. Si solurile nisipoase grele sunt potrivite pentru sofranel. pHul acestora trebuie sa fie neutru.

Sofranelul poate fi cultivitat pe terenuri irigate, dar si pe terenuri neirigate. Poate fi introdus cu succes intr-un asolament imediat dupa orez, deoarece solul este saturat in adancime cu apa rezultata in urma irigatiei culturii de orez, obligatorii.

Sofranelul este recomandata in cultura in zone in care media anuala de precipitatii este sub 430 mm. In privinta umiditatii, in primele faze de vegetatie sofranelul este tolerant la umiditatea ridicata si la precipitatiile frecvente. Dupa inflorire insa, o perioada cu ploi dese si cu ceata poate facilita infectia cu Botrytis.

Descopera cultura sofranului, "aurul rosu"! Ghidul nostru complet te invata cum sa cultivi si sa vinzi aceasta planta pretioasa. Investitie mica, profit mare - pana la 13.000 euro/kg ...click AICI pentru detalii si comenzi<<

Nu exista varietati rezistente. Umiditatea sporita poate facilita si aparitia alternariozelor. Sofranelul creste optim in zone cu primaveri ploioase si calde, si veri lungi, secetoase si calde.

Vantul puternic nu cauzeaza productiei, semintele se scutura foarte greu, si de asemenea nu afecteaza plantele in mod negativ. Sofranelul este o planta toleranta la inghet.

De regula rezista la temperaturi de -4 grade C. Sunt linii care suporta bine in camp temperatura de -7 grade C fara probleme, iar experimental, semintele ingropate la 10 cm au rezistat unei perioade de 2 saptamani de inghet la -24 grade C. In timpul verii, temperaturi de 43 grade C nu pun probleme sofranelului, chiar si in conditii de seceta prelungita.

Plantele tinere, de abia pornite in vegetatie, sunt insa sensibile la variatiile bruste de temperatura, iar scaderea temperaturii sub 0 grade C le afecteaza. Umiditatea crescuta este necesara in aceasta etapa. Tot acum plantele sunt foarte sensibile la buruieni. Agrotehnica Se seamana la inceputul lui martie sau sfarsitul lui aprilie dupa incheierea lucrarilor de pregatire a solului, care trebuie sa fie grapat si nivelat. Solul este bine sa fie umed, cam 10 cm in adancime, dar nu imbibat.

Temperatura la semanare trebuie sa fie de minim 4 grade C. Sunt recomandate pentru semanat semintele pretratate cu fungicide. Se poate folosi orice masina de semanat, pentru boabe mici. La nevoie, semintele se amesteca cu nisip sau rumegus, pentru o mai omogena dispersie a acestora in camp. Semintele vor germina rapid cand temperatura atinge 15 grade C.

Semintele vor fi incorporate in sol la o adancime 2.5-5 cm. Se seamana 9-23kg/ha daca nu vor fi utilizate sisteme de irigatii, sau 23-27 kg/ha cu sistem de irigare. Dupa semanare se executa o tavalugire cu un tavalug usor. Pe terenuri neirigate se recomanda o densitate de 6-7 plante pe metru patrat, iar pe terenuri irigate aceasta poate creste pana la 10 plante. Nevoile de fertilizare depind in functie de sol.

Daca se folosesc terenuri sarace, sau daca se utilizeaza terenuri irigate, este bine sa se aplice ingrasaminte cu azot. Se poate aplica uree, 135 kg/ha. Fermierii din sudul SUA recomanda 84-196 hg/ha ingrasaminte cu azot pentru culturile irigate si 34- 67 kg/ha pentru culturile neirigate. Imediat dupa germinare se vor aplica obligatoriu erbicide.

Alte lucrari de ingrijire sunt grapatul, care se recomanda sa se faca de-a curmezisul randurilor, imediat dupa rasarire. Sofranelul in asolament se poate introduce dupa cum am aratat mai sus dupa orz sau dupa orez, dar si dupa alte cereale.

In cazul semanarii sofranelului imediat dupa orez, este bine ca pe langa ingrasamintele cu azot sa se plaice si ingrasaminte cu fosfor. Fosforul se aplica in cantitati de 19-34 kg/ha. Ingrasamintele cu fosfor se aplica langa seminte, nu dispersat, deoarece aceste ingrasaminte au o mobilitate redusa in sol. Potasiul nu se va aplica decat ocazional, pe terenuri foarte sarace.

Este obligatorie rotatia culturilor deoarece riscul aparitiei bolilor este mare. Dupa unii autori, este bine sa se faca pe aceeasi sola si o perioada de pauza, imediat dupa cultura sofranelului. Ei considera ca datorita reziduului vegetal redus care ramane pe cam dupa recoltare, si datorita capacitatii mari de extractie a sistemului radicular, solul poate ramane secatuit. (David D. Baltensperger, Glen Frickel, Drew Lyon, Jim Krall, and Tom Nightingale).

Totusi, lucrarea acestora se referea strict la cazul campiilor din statul Nebraska si Colorado, unde clima este rece si altitudinea ridicata. Alti cercetatori nu mentioneaza un astfel de impact negativ al sofranelului asupra culturilor ulterioare, pe aceeasi sola. Se recomanda ca sofranelul sa nu alterneze apropiat pe aceeasi sola cu mustar, floarea soarelui sau fasole, datorita riscului sporit de aparitie a unor boli datorate sclerotiniei.

Recoltarea Sofranelul ajunge la maturitate la 110-150 de zile de la plantare daca semanatul s-a facut primavara, si la 200 de zile de la plantare daca s-a semanat din toamna. Recoltarea se face cand frunzele sunt uscate. Avantajul sofranelului este ca nu isi scutura semintele, si nici nu sunt mancate de pasari. Acestea sunt doua din motivele pentru care Balteanu il recomanda pentru introducerea in cultura in Romania.

Recoltarea se face mecanizat, cu combina, cu pierderi minime de samanta. De regula, in conditii normale de clima, recoltarea poate incepe la mijlocul lui septembrie, pe vreme uscata. Recoltarea se face cu combina, cilindrul combinei se seteaza la 550 rpm. Viteza lui ar trebui sa fie cu 25% mai rapida decat viteza de deplasare.

Depozitarea. Umiditatea maxima admisa in siloz este de 8%. Procentul de ulei pentru un stoc de samanta premium este de minim 34-36%. Un procent de ulei mai redus se reflecta in pret. Nu se accepta corpuri straine.

Economie Recoltele variaza de la 800 la 4000 kg/ha. Costurile de productie sunt aproximativ egale cu cele pentru orz. De regula, cultivarea se face cu precontract. Sofranelul este cultivat din cele mai vechi timpuri, dar pe arii restranse. Producerea uleiului la nivel industrial dateaza de la jumatatea secolului trecut.

Boli si daunatori

Este parazitat de multe buruieni ca Orobanche cernua si Striga lutea, iar ca viroze este atacat de Chilli mosaic si Cucumber mosaic viruses. Pseudomonas solanacearum, dintre bacterii, il ataca. Dintre nematozi: M. Meliodogyne incognita acrita, M. javanica.

Descopera cultura sofranului, "aurul rosu"! Ghidul nostru complet te invata cum sa cultivi si sa vinzi aceasta planta pretioasa. Investitie mica, profit mare - pana la 13.000 euro/kg ...click AICI pentru detalii si comenzi<<

Insecte: afide, viermii sarma, tripsi etc. La noi in tara Zamfirescu, Velican, Saulescu descriu drept frecvente pentru tara noastra noastra rugina sofranelului, provocata de ciuperca Puccinia carthami. Aceasta se manifesta in diferite stadii de dezvoltare ale plantei. Apare pe frunze sub forma de mici pustule de culoare bruna-argintie. Frunzele atacate incep sa se usuce, iar plantele isi inceteaza cresterea.

Mod de combatere : asolamente rationale, distrugerea plantelor bolnave, araturi adanci. Dintre insecte, gandacul pamantiu Opatrum sabulosum ataca culturile de sofranel. El este un coleopter lung de 7-8 mm, de culoare neagra, cu elitrele acoperite de particule de pamant. Apare primavara atacand marginile cotiledoanelor, iar mai tarziu tulpinile.

Mod de combatere: momeli otravite, diferite insecticide.